Close_Window
Bine ati venit in Sectorul Corporativ






Ati uitat parola ?
Home Baza ştiin … Surse de r … Zonele geo … Cercetari …

Cercetari stiintifice

Radiaţia geopatogena reprezintă o formă de energie care există pe baza undelor electromagnetice trimise de către atomi. Cea mai nocivă influenţă o are întregul spectru de radiaţii emise de colectoarele geologice de ape subterane (denumite, de obicei, prin termenul de "vene de apă"). Pătrunzând prin roci, prin pereţi, prin diferite compartimente ale clădirilor, acestea exercită o influenţă nocivă chiar în apropierea suprafeţei, dar cu o forţă şi mai mare influenţează la etajele superioare ale construcţiilor. Radiaţia venelor de apă face parte din categoria undelor foarte scurte în domeniul megahertz.

Cercetările ştiinţifice au demonstrat că cea mai puternică influenţă este exercitată de radiaţia de deasupra venei de apă asupra oamenilor care se află o lungă perioadă de timp în aceeaşi poziţie (în poziţia stând sau întins). În mod similar influenţează radiaţia zonelor de apă asupra animalelor, de aceea acestea caută să ocolească acele locuri.

Cauze de aparitie a ZGP

Zonele geopatogene (ZGP) reprezintă nişte anomalii geofizice locale. Există trei cauze principale de apariţie a ZGP: intersectarea curenţilor de apă subterani, ruperile geologice ale straturilor superioare ale scoarţei terestre şi suprapunerea nodurilor globale ale reţelelor energetice Hartman şi Curri şi, bineînţeles, prin combinarea acestora. În special în locurile de intersectare a nodurilor liniilor reţelelor şi a curenţilor de apă se creează nişte spatii deosebit de periculoase, în care se concentrează radiaţia terestră sub formă de pete cu dimensiuni de 10x10 cm sau 20x20 cm.

În oraşe apar, de asemenea, ZGP artificiale ca rezultat al exploatării instalaţiilor şi comunicaţiilor şi diferitelor dispozitive tehnice subterane şi supraterane, zone ce interacţionează cu cele naturale.

În cazul unei prezenţe de lungă durată în zona de acţiune a acestora, omul se îmbolnăveşte de cancer, de scleroză difuză şi de alte boli grave.

Radiaţia terestră se caracterizează printr-o serie de proprietăţi fizice: ca şi raza laser, aceasta se propagă strict vertical în sus, fără dispersie, nu se ecranează cu ajutorul mijloacelor obişnuite de protecţie contra radiaţiilor (plumb, beton).

Modificarea parametrilor geofizici

Studiind problema radiaţiei terestre, fizicienii au determinat încă o caracteristică a zonelor geopatogene: în locurile de amplasare a acestora se modifică parametrii geofizici ai câmpurilor - se măreşte potenţialul electricităţii atmosferice, creşte nivelul fondului natural al radiaţiilor, creşte rezistenţa electrică a solului şi, concomitent cu aceasta, scade intensitatea componentei verticale a câmpului geomagnetic, are loc încetinirea trecerii undelor radio într-o anumită gamă de frecvenţă.

A fost observată legătura dintre modificările parametrilor geofizici ale acestor zone şi factorii de climă şi de stare a vremii - apariţia de fronturi calde şi reci de mase de aer, modificarea presiunii atmosferice, a activităţii solare.

Unul dintre specialiştii proeminenţi în problema zonelor geopatogene, fizicianul P. Schveitzer, a cercetat structura undelor radiaţiei terestre. El a ajuns la următoarea concluzie: caracterul radiaţiei în zonele geopatogene depinde de mai mulţi factori, cum ar fi: lăţimea ruperii geologice, rocile şi mineralele ce compun ruperea, compoziţia chimică a apei din curenţii subterani şi altele.

Potrivit părerii savanţilor ruşi E.Z.Gak şi V.I.Gridin şi a fizicianului maghiar G.Pernecki, trăsăturile caracteristice ale radiaţiei terestre (focalizare, neecranare, direcţia verticală strictă a razelor) sunt legate de faptul că principala cauză a apariţiei acesteia o reprezintă anomaliile din câmpurile magnetic şi gravitaţional ale Pământului, care creează unde gravitaţionale staţionare.

Prezenţa zonelor rămâne o enigmă neelucidată a geofizicii şi o problemă foarte serioasă pentru ecologie.

Ce sunt aceste zone geopatogene?

Reprezintă un fenomen geologic real, care are forma unei reţele globale. În componenţa acestor zone intră razele "pământeşti" care exercită influenţe deosebit de puternice şi patogene. Razele pământeşti sunt îndreptate întotdeauna în sus, au o focalizare precisă, asemănătoare cu cea a razelor laser, şi au secţiuni de dimensiuni diferite: 10x10 cm, 10x20, 20x20 cm şi, doar în cazuri rare, au dimensiuni mai mari. Cele mai multe raze de acest fel sunt emanate de către suprafeţele bălţilor, luncilor inundabile, altor locuri inundate, albiilor râurilor secate, de cele ale marilor lacuri.

Loturile de pământ şi porţiunile din aer aflate deasupra apelor subterane, zăcămintelor de minerale şi de minereuri, deasupra golurilor şi structurilor cristaline ale pământului, a ruperilor tectonice ale pământului au legătură cu zonele geopatogene naturale. Dacă deasupra unei ruperi tectonice se va construi o clădire, atunci în timpul apropierii sau lărgirii acestei ruperi oamenii pot auzi nişte sunete necunoscute care provoacă spaimă, halucinaţii.

Sunt patogene locurile unde cândva au murit oameni şi animale, locuri pe care în trecut au fost amplasate diferite construcţii, fostele cimitire, deltele râurilor secate, loturile de pământ inundate în permanenţă. Energia patogenă este emisă de către fisurile din granituri şi din rocile stâncoase.

Diferiţi cercetători descriu diverse variante ale acestor reţele, care se deosebesc prin orientare pe laturile luminii şi prin diferite distanţe între linii. Acesta reprezinta o reţea aproximativ pătrată de fâşii geopatogene, cu dimensiunea celulelor de aproximativ 8x8 m. De regulă, în clădiri aceste fâşii geopatogene merg paralel şi perpendicular cu pereţii, deşi uneori se întâlnesc şi fâşii oblice.

Cercetătorii zonelor geopatogene din diferite ţări sunt: E.Hartman şi L.Mersman (Germania), K.Bahler şi P.Himmelsbach (Austria), G.Basler (Argentina).