Close_Window
Bine ati venit in Sectorul Corporativ






Ati uitat parola ?
Home Baza ştiin … Câmpuri de … Aplicaţii … Noi surse …

Surse noi de energie

Legat de acuitatea problemei privind criza energetică globală şi de imposibilitatea unei rezolvări radicale a acestei crize prin diferite procedee, cum ar fi utilizarea energiei solare, eoliene, surselor termale etc., apar adesea propuneri de a se folosi în aceste scopuri energia vidului fizic. Printre fizicienii teoreticieni există, în acest sens, două puncte de vedere diferite.

Primul punct de vedere se rezumă la afirmaţia că, întrucât vidul fizic este un obiect cu energie minimă, atunci simpla punere a problemei privind obţinerea energiei din vidul fizic este lipsită de sens.

Al doilea punct de vedere porneşte de la faptul că oscilatoarele care nu interacţionează reprezintă fenomene ale vidului fizic, posedă energie şi aceasta este infinită. Pentru energia de fluctuaţie a vidului fizic este cunoscută estimarea lui G.Whiller ce poate fi analizată ca limita inferioară a acestei energii, care este egală cu 1095 g/cm3.

Pentru comparaţie putem sublinia că energia nucleară este estimată la o densitate a nucleului de 1014 g/cm3, iar energia obţinută prin arderea petrolului este apreciată ca având o densitate de aproximativ l g/cm3.

Dacă energia vidului fizic este nelimitat de mare, atunci sporirea utilizării energiei pentru nevoile Pământului, lăsând în afara cadrului problemele echilibrului termic, pe seama utilizării energiei vidului fizic, nu poate sub nici o formă să exercite influenţă asupra stării acestuia.

Pornind de la acel fapt că în teorie se admite posibilitatea de obţinere a energiei din vidul fizic, problema constă în găsirea principiilor fizice care pot fi puse la baza construirii de echipamente pentru rezolvarea acestei probleme şi căutarea ulterioară a soluţiilor tehnice pentru un dispozitiv comercial corespunzător. Principiile fizice indicate reprezintă obiectul pentru o serie de grupe de cercetare. Sunt cunoscute multe dispozitive care au randamentul de peste 100 %.

În orice curs standard de termodinamică se demonstrează în mod riguros că pentru sistemele închise randamentul niciodată nu poate fi mai mare de 100%. Dacă însă sistemul este deschis şi din cauza aceasta poate primi energie din mediul exterior, atunci un astfel de sistem poate avea un randament oricât de mare.

Dacă măsurătorile randamentului unei instalaţiei au fost executate corect şi randamentul este într-adevăr mai mare de 100%, atunci de aici rezultă în mod automat că această instalaţie este deschisă şi, în acest caz, trebuie găsit răspunsul la cea de-a doua întrebare: prin ce canal şi ce tip de energie intră în această instalaţie?

Când, în urma cercetărilor, se reuşeşte stabilirea acestui canal şi a tipului de energie care intră în instalaţie, atunci, după includerea energiei evidenţiate în bilanţul general al energiei instalaţiei, randamentul acesteia va deveni din nou mai mic de 100%.