Carte TORSER

Cartea completă despre TORSER: cum funcționează organismul, ce îl dezechilibrează și cum îl protejează și îl echilibrează TORSER.

TORSER – Starul Medicinii Bioenergetice

După cum este cunoscut sunt specialist în radioelectronică, fiind expert în tehnica frecvențelor cu aplicativitate în domeniile infoenergeticii și energoinformației. Am realizat studii și cercetări în ceea ce privește agresiunile biopsihopatogene și influența zonelor geopatogene asupra organismelor vii în general, cât și a ființei umane în special.

Împreună cu alți specialiști din domeniul militar de la catedra "Acțiuni Energoinformaționale" din cadrul Universității Naționale de Apărare "Carol-I", condusă de col. dr. prof. C.Teodorescu am inventariat și monitorizat tipurile de agresiuni energetice create prin diferite tipuri de unde și radiații altele decât radiațiile ionizante.

La ora actuală cunosc toate realizările în domeniul acestora și pot spune că efortul de creare a tehnologiilor de protecție la diferitele tipuri de agresiuni energetice este lăudabil și bine intenționat. Unele din aceste tehnologii sunt originale altele reprezintă perfecționări ale unor sisteme apărute mai demult sau în alte țări.

Studiile și cercetările făcute de mine unele individual, altele împreună cu grupurile de cercetare de care aminteam mai sus, au fost răsplătite la saloanele de invenții și reuniunile științifice cu zeci de premii, medalii și diplome între care cu nu mai puțin de douăsprezece medalii de aur!

Între timp, în urma unui efort științific intens, am devenit o voce avizată și respectată în domeniu fiind inclus în numeroase jurii internaționale cu prilejul manifestărilor științifice de pe patru continente. De remarcat că între anii 2000-2013 am participat la manifestări din acest domeniu în șaizeci de țări ale lumii, în unele ajungând chiar la șapte, opt participări.

După cum știm cu toții aceste realizări sunt toate în bună măsură folosite în medicina bioenergetică, unde folosirea lor în sistem integrativ și holistic, alături de alte tipuri de terapii au un deosebit succes înlocuind în multe cazuri aplicarea medicinii alopate.

Cu toții știm că medicina energetică nu este invazivă și foarte rar are contraindicații în cazuri cu totul speciale și bine definite. Exemplul clasic de contraindicație este al persoanelor ce au implantate pacemakere sau alte tipuri de stimulatoare electronice.

În emisiunile de televiziune pe care le-am realizat am prezentat marea majoritate a acestor dispozitive, cât și interviuri cu cei ce le construiesc. Prezentarea am făcut-o critic, echidistant, nefavorizând niciun produs fie că acestea erau realizate de Grupul Științific Internațional NEOTEK, QM-Electronic, AIM-Group, Magic Impuls, etc.

Mi-am prezentat opinia personală conform căreia cele mai vechi și fructuoase cercetări în domeniul bioenergoinformațional și, de fapt liderii mondiali de top în domeniul protecției energoinformaționale recunoscuți internațional sunt centrele de cercetare și producție din Federația Rusă si Ucraina.

Aceste dispozitive sunt realizate în centre militare de cercetare științifică de tradiție, având recunoștință prin zeci de ani de utilizare de milioane de persoane suferinde sau care voiau să se protejeze de diferitele agresiuni energetice, biopsihopatogene sau geopatogene.

În spiritul celor afirmate mai sus am prezentat pe larg și dispozitivul TORSER pe care l-am studiat îndelung împreună cu mai multe colective de cercetători științifici din Europa, Rusia și Ucraina.

Considerăm dispozitivul TORSER fiind cel mai eficient aparat personal de echilibrare bioenergetică și protecție la radiații fără circuite active și baterii de pe piața de domeniu din lume.

De altfel cazuistica foarte bogată acumulată în ani și rezultatele spectaculoase obținute cu dispozitivul TORSER, îl recomandă ca "Starul Medicinei Bioenergetice" de la această oră.

Spun acest lucru pentru că am monitorizat rezultatele obținute cu TORSER-ul timp de ani de zile la un număr foarte mare de persoane de vârste diferite, care s-au declarat foarte mulțumite de rezultatele obținute cu acest dispozitiv!

Pe site-ul www.torser.com puteți găsi toate datele de informare despre dispozitivul TORSER ce întărește vitalitatea și imunitatea organismului prin acțiunea sa concomitentă asupra principalelor nivele: informațional, energetic și fizic.

Eu, fiind cel mai apreciat specialist în domeniul bioenergoinformațional din România, recomand cu toată căldura și încredere utilizarea conform cărții tehnice a dispozitivului TORSER pentru diferite tratamente energetice prin biorezonanță și protecție zilnică la diferite tipuri de radiații!

Dr. EMIL STRAINU

TORSER – Recordmanul Tratamentelor și Protecției Bioenergetice

Colonel(r), profesor în cadrul Universității Naționale de Apărare „Carol I”. Specialist în război electronic și informațional, domeniul psihotronicii. Doctor în Științe Militare, specializarea "Conducerea și automatizarea conducerii trupelor".

Absolvent al Facultății de Drept al Universității „Dimitrie Cantemir” din București și licențiat al Facultății de Psihologie a Universității „Titu Maiorescu”. Bioterapeut atestat, și Președinte al Asociației „Centrul de Studii, Cercetări și Servicii Ecoinfoenergetice” ECO-STOC. Autor și coautor al unor lucrări în domeniul infoenergeticii, acțiunilor energoinformaționale, sugestopediei și învățământului sugestiv accelerat.

Participant cu lucrări la manifestări științifice naționale și internaționale, în domeniul terapiilor complementare și alternative, dar și de protecție a biosului împotriva acțiunilor energo și psihopatogene. Conducător în proiecte naționale și internaționale, cu fonduri europene ce vizează domeniul infoenergeticii, învățământului sugestiv accelerat, dar și echipamentelor și sistemelor free-energy.

Cunoștințele și experiența acumulată în ani, mi-au dat posibilitatea de a organiza și conduce expoziții și manifestări științifice internaționale, care au vizat domeniile mai sus prezentate.

Cercetările și realizările de produse folosite în medicina energetică dezvoltate în România, au dus la dezvoltarea conceptului de medicină integrativă, ce cuprinde pe lângă protocoalele medicinei alopate și protocoale și sisteme aparținând terapiilor complementare și alternative.

Consider că dispozitivul TORSER este un aparat miraculos, fiind construit din materiale complexe cu multe funcționalități și generatoare ce încumbă tehnologie futuristă, încă neabordată și neînțeleasă în profunzime în țara noastră.

Îl consider cel mai eficient dispozitiv personal de echilibrare și protecție bioenergetică, ce nu are circuite electronice active și nici alimentare cu baterii sau rețea, sistemele din interiorul lui fiind cu autogenerare.

Ținând cont că se adresează unor categorii mari de persoane de toate vârstele și din medii diferite și posturi psihosomatice complexe, răspunsul celor care l-au folosit cuprinde numai cuvinte de laudă, ce se referă la rezultatele spectaculoase obținute cu dispozitivul TORSER și pe drept poate fi numit ca „Recordmanul tratamentelor și protecției bioenergetice”.

Ca specialist în domeniu, recomand dispozitivul TORSER cu căldură și încredere deplină în performanțele sale, pentru folosirea zilnică în diferite tratamente bioenergetice, dar nu înainte de a studia cu atenție această carte tehnică ce îl însoțește.

Col.(r) dr. Constantin Teodorescu

„Medicina viitorului va renunța la injecții și medicamente. Arsenalul terapeutic anterior va fi înlocuit de noile tipuri de radiații, și numai pe unele dintre acestea noi începem să le descoperim ...”

Se mărește, în mod constant, numărul de medici, terapeuți, biologi, ingineri și oameni de cele mai diferite profesii care au încredere în proprietățile de protecție, de însănătoșire și întremare ale dispozitivului TORSER. Recunoștința utilizatorilor reprezintă o mărturie elocventă a popularității crescânde a dispozitivului TORSER, întrucât, până la ora actuală, nu au existat nici un fel de mijloace de protecție împotriva radiațiilor patogene.

Organismul uman

Un sistem viu care știe să se vindece singur

Ilustrație din cartea TORSER

Organismul uman este un biosistem echilibrat și autoreglabil, adică un sistem viu care își menține singur echilibrul. Mai mult, el se poate vindeca singur de boli, dacă îi sunt create condițiile potrivite: condiții care respectă legile naturii și nu contrazic ecologia omului, adică relația lui firească cu mediul.

Mai mult decât vedem cu ochii

Poate vă întrebați: care sunt aceste condiții? Studiind acțiunile ultraslabe (influențe atât de fine încât nu le simțim direct) și legile fine ale naturii, cercetătorii au stabilit că orice obiect material nu este doar un corp (câmp) material, „osos”, pe care îl vedem și îl atingem. El posedă și alte tipuri de materialitate, pe care simțurile noastre nu le sesizează. Ca undele radio din jurul nostru, pe care nu le vedem, dar care fac radioul să cânte. Un exemplu: în 2009, cercetătorii japonezi conduși de Masaki Kobayashi au fotografiat lumina extrem de slabă emisă de corpul uman (biofotonii), de circa 1000 de ori sub pragul vederii noastre.

Trei câmpuri, o singură echipă

Saturarea energetică a organismului, „plinul” de energie de care are nevoie, este asigurată de sinteza a trei câmpuri: magnetic, coulombic și torsionic, pe care se bazează întreaga energetică de câmp a omului. Fiecare are rolul lui în echipă:

Ce se întâmplă când echipa funcționează perfect?

La o încărcare energetică ideală, organismul devine capabil să producă singur toate componentele necesare vieții, inclusiv vitamine, hormoni și chiar microelemente.

Să cunoaștem acum, pe rând, fiecare membru al echipei, începând cu câmpul magnetic, executantul care pune corpul în mișcare.

Câmpul magnetic

Forța nevăzută care pune corpul în mișcare

Folosim zilnic câmpul magnetic fără să ne gândim la el: în motorul frigiderului, în difuzoare, în magneții de pe ușa bucătăriei. Puțini știu însă că și corpul nostru are propriul câmp magnetic, foarte important pentru buna noastră funcționare.

În echipa celor trei câmpuri ale organismului, câmpul magnetic este „executantul”: nu dă ordinele, ci le duce la îndeplinire. El reprezintă substanța executivă, partea care face ca lucrurile să se miște, să circule și să funcționeze.

Cum ne ajută câmpul magnetic în fiecare zi

Câmpul magnetic participă la funcționarea mușchilor și este legat direct de circulația sângelui. În mușchii care îmbracă vasele de sânge se află un set de microelemente cu sarcină pozitivă, numite cationi. Aceștia formează cei mai puternici magneți alungiți din natură, minusculi, așezați ca într-un tunel, și transformă vasul de sânge într-un „canal” prin care o undă magnetică poate călători protejată, ca printr-un ghid de unde magnetoecranat.

Când o undă magnetică, oricât de mică, trece prin acest canal, ea pune în mișcare micile sisteme magnetice din peretele vasului. Pe toată lungimea lor, vasele de sânge devin astfel micropompe care ajută sângele să circule. Inima nu lucrează singură: o întreagă rețea de mici „pompe” magnetice o sprijină.

Fiecare mușchi are „rețeta” lui

Fiecare țesut muscular are propriul set de cationi, ca o rețetă unică: contează atât ingredientele, cât și felul în care sunt aranjate. Dacă lipsește chiar și unul singur, mușchiul răspunde mai slab la influența magnetică (îi scade susceptibilitatea magnetică) și devine mai greu de „manevrat” de către organism.

De lipsa acestor cationi se leagă numeroase probleme de sănătate, precum:

Aici apare o legătură interesantă cu terapiile naturale. Astăzi se poate afirma cu convingere că la baza efectului vindecător al homeopatiei, al nămolului, al argilelor, al sărurilor marine și al acupuncturii stă un principiu comun: refacerea rezervei de ioni și cationi a organismului (saturarea iono-cationică).

Ce spune știința despre magnetismul corpului

Poate vă întrebați: chiar există dovezi că organismul nostru este „magnetic”? Da. Biomagnetismul este ramura biofizicii care studiază câmpurile magnetice produse de ființele vii și felul în care câmpurile din exterior acționează asupra lor. Principiul de bază îl știm de la școală: orice curent electric produce un câmp magnetic. Inima, creierul, mușchii și nervii funcționează pe bază de semnale electrice, deci fiecare produce un câmp magnetic propriu, extrem de slab, dar măsurabil chiar și în afara corpului.

Scurtă istorie a unei descoperiri

Cât de slabe sunt aceste câmpuri?

Câmpul magnetic al inimii este de ordinul zecilor de picotesla, iar cel al creierului, de ordinul femtotesla, de încă o mie de ori mai mic. Câmpul Pământului, de aproximativ 25–65 microtesla, este de circa un milion de ori mai puternic decât cel al inimii. Corpul „șoptește”, Pământul „vorbește tare”.

O recenzie celebră a cercetătorilor finlandezi conduși de Matti Hämäläinen (1993) arăta că semnalele creierului, de 10–1000 femtotesla, sunt de o sută de milioane până la un miliard de ori mai slabe decât câmpul terestru.

Astăzi, magnetoencefalografia ajută în spitale, de exemplu, la localizarea, înaintea unei operații, a zonelor din creier care declanșează crizele de epilepsie.

Sângele, creierul și magnetismul

În 1936, Linus Pauling, singurul om distins cu două premii Nobel neîmpărțite (pentru Chimie în 1954 și pentru Pace în 1962), împreună cu C. Coryell, a arătat că hemoglobina, care transportă oxigenul în sânge, își schimbă comportamentul magnetic în funcție de oxigen:

Această diferență stă la baza rezonanței magnetice funcționale (fMRI), care „fotografiază” creierul în timp ce lucrează, urmărind cât oxigen primește fiecare zonă. Metoda, numită BOLD, a fost descrisă în 1990 de Seiji Ogawa și colegii săi de la AT&T Bell Laboratories: hemoglobina fără oxigen funcționează ca un „agent de contrast” natural.

În 1992, echipa geobiologului Joseph Kirschvink (Institutul de Tehnologie din California) a descoperit în creierul uman mici cristale de magnetită, un mineral feromagnetic (care se comportă ca un mic magnet), produse chiar de organismul nostru: cel puțin cinci milioane de cristale pe gram de țesut cerebral și peste o sută de milioane pe gram în membranele care învelesc creierul.

Busola din ființele vii

Păsările migratoare, broaștele țestoase marine și numeroase alte specii se orientează după câmpul magnetic al Pământului, ca după o busolă interioară. Unul dintre mecanismele studiate intens în ultimii douăzeci de ani este cel al perechilor de radicali din proteinele numite criptocromi, prin care unele reacții biochimice pot fi influențate de câmpuri la fel de slabe ca cel terestru. Ideea a fost propusă în 2000 de Thorsten Ritz, Salih Adem și Klaus Schulten, care au indicat drept „senzor” criptocromul din retina păsărilor.

Omul nu face excepție: un studiu publicat în 2019 de echipa lui Kirschvink a arătat că rotirea unui câmp magnetic de intensitatea celui terestru modifică ritmul alfa al creierului (măsurat prin electroencefalogramă) la unii participanți: undele alfa (8–13 Hz) scădeau repetabil, semn că creierul „procesează” câmpul. Autorii consideră plauzibil un mecanism bazat pe magnetit, mineralul descoperit în creier în 1992.

Magnetismul în tratamente

În terapie se folosesc două mari tipuri de câmpuri magnetice:

Pentru cele pulsatile există repere oficiale: în 1979, Agenția americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat primul dispozitiv cu câmp electromagnetic pulsatil (PEMF), pentru fracturile care nu se sudează, iar în 2008, stimularea magnetică transcraniană (TMS) pentru depresia care nu răspunde la tratament.

Cât de puternic este un magnet „terapeutic”?

După clasificarea cercetătorului A. D. Rosen, câmpurile magnetice statice sunt:

Magneții folosiți în terapia personală sunt, de regulă, moderați.

Cum ar putea acționa un magnet static moderat asupra corpului? Literatura științifică descrie mai multe mecanisme posibile:

Rezultatele studiilor clinice sunt, deocamdată, variate. Unele studii controlate au raportat îmbunătățiri, de exemplu cel al lui C. Vallbona (1997) privind durerea în sindromul post-poliomielitic sau cel al lui M. Weintraub (2003) privind neuropatia diabetică. În primul, pe 50 de pacienți, magneți de 300–500 gauss (30–50 mT, deci moderați), ținuți 45 de minute pe punctul dureros, au redus durerea cu 4,4 puncte din 10, față de 1,1 la placebo. În al doilea, pe 375 de pacienți, branțurile magnetice purtate patru luni au redus arsurile, furnicăturile și durerea.

Ce înseamnă toate acestea pentru TORSER

Firesc, ne întrebăm: cum se leagă toate acestea de TORSER?

Un dispozitiv construit pe „limbajul” corpului

TORSER a fost proiectat pentru a lucra cu toate cele trei câmpuri ale organismului, fiecăruia corespunzându-i una dintre componentele sale. Nivelului magnetic, „executantul” echipei, îi este dedicat microgeneratorul magnetic cu polarizare sferică, primul dintre cele trei module.

Acesta produce un câmp magnetic static, stabil, care nu pulsează, asemenea celui al unui magnet permanent, fără baterii, fără curent electric și fără circuite electronice. Particularitatea lui ține de formă: polarizarea este sferică, cu orientare nordică, corespunzătoare energiei YIN din tradiția orientală. Practicienii medicinei complementare asociază această polarizare cu efectul cel mai armonios în reechilibrarea organismului.

De ce contează atât de mult distanța

Intensitatea câmpului unui magnet scade foarte repede cu distanța: pentru un magnet mic, proporțional cu cubul distanței. La o distanță de două ori mai mare, câmpul devine de opt ori mai slab; la una de trei ori mai mare, de douăzeci și șapte de ori mai slab.

De aici, un sfat practic important: efectul magnetic al TORSER-ului este maxim atunci când dispozitivul este așezat direct pe zona vizată, pe piele sau cât mai aproape de ea. Pentru mușchi, articulații sau o zonă dureroasă, aplicarea locală este cea mai potrivită. Metodele concrete, pe fiecare problemă, sunt în capitolele de utilizare.

Cum ar putea lucra câmpul magnetic al TORSER-ului în corp

Acțiunea magnetică a TORSER-ului vizează deci funcțiile „executive”: tonusul muscular, microcirculația și activitatea vaselor de sânge.

O punte între știință și terapiile naturale

Ca nămolul, argilele, sărurile marine, homeopatia și acupunctura, câmpul magnetic acționează asupra echilibrului ionic și cationic. TORSER se înscrie astfel în familia metodelor blânde, care nu forțează corpul, ci îl ajută să se autoregleze și să se vindece singur, așa cum am arătat la începutul cărții.

Un dispozitiv care nu adaugă „zgomot”

Trăim înconjurați de telefoane, routere și cabluri care emit câmpuri electromagnetice. TORSER este un dispozitiv pasiv, fără circuite electronice active: câmpul său provine exclusiv din materialele din interior, așa că nu adaugă nicio sursă suplimentară de poluare electromagnetică în jurul celui care îl poartă, iar parametrii săi rămân stabili în timp.

Câteva lucruri de reținut

Câmpul magnetic este însă doar una dintre cele trei „voci” ale organismului. Urmează câmpul coulombic, adică electric, care răspunde de însăși organizarea materiei vii.

Câmpul coulombic

Scânteia electrică de la care pornește viața

Dacă câmpul magnetic este „executantul” echipei, câmpul coulombic este temelia ei: el reprezintă începutul asigurării vieții oricărei materii vii.

Rolul său principal este să asigure ionicitatea materiei biologice, adică caracterul ei de plasmă: faptul că ea conține particule încărcate electric, numite ioni, care se pot mișca și pot reacționa între ele. Datorită acestei ionicități, susținute permanent de câmpul coulombic, se asigură procesul continuu al metabolismului, prin care corpul își produce energia și se reînnoiește clipă de clipă.

Un câmp prezent peste tot

Câmpul coulombic străpunge tot spațiul. El reprezintă substanța concentrată obligatorie a soarelui, a planetelor, a organismului uman, a oricărui organ al acestuia, a fiecărei formațiuni funcționale finite și a fiecărei celule.

„Centrala” din zona duodenului

În organism, acest câmp „se scurge” sub formă de unde sferice, trece prin anumite puncte de focalizare și se concentrează în zona duodenului, prima porțiune a intestinului subțire, imediat după stomac.

Aici se află gradientul maximal al câmpului coulombic. Aici, „gradientul” (cât de puternic se schimbă câmpul de la un loc la altul) înseamnă gradul maxim de ionizare, urmat de sinteză, adică de producerea de substanțe noi.

Când câmpul coulombic slăbește

Valoarea câmpului coulombic al omului se poate schimba de la una maximal de mare până la una periculos de mică. Micșorarea lui:

Dacă acest câmp scade sub limita unei anumite valori, apar dereglări fiziologice ale metabolismului.

Ce este imunitatea, în plan fizic?

În plan fizic, imunitatea reprezintă gradul de ionicitate (starea de plasmă) a organismului și este legată nemijlocit de valoarea câmpului coulombic.

Din păcate, în ultimul deceniu are loc o micșorare vertiginoasă a câmpului coulombic al spațiului nostru, din cauza unei ecologii proaste. Acest lucru condiționează progresul unor boli precum cancerul, epidemiile virale, imunitatea scăzută și altele.

Ce spune știința despre electricitatea corpului

De unde vine numele de „coulombic”? De la fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb, care în 1785 a formulat legea interacțiunii dintre sarcinile electrice: forța de atracție sau de respingere dintre două sarcini este direct proporțională cu mărimea lor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre ele. Pentru a o măsura, Coulomb și-a construit o balanță de torsiune: forța se citea după cât de mult se răsucea un fir subțire. Memoriul său a fost tipărit în 1788.

Câmpul creat de sarcinile electrice în repaus se numește câmp electrostatic sau coulombian. Alături de câmpul magnetic, el este una dintre componentele fundamentale ale interacțiunii electromagnetice.

Ionii, purtătorii de sarcină ai corpului

În organism, sarcinile electrice sunt purtate de ioni. Cei mai importanți sunt sodiul (Na⁺), potasiul (K⁺), calciul (Ca²⁺), magneziul (Mg²⁺), clorul (Cl⁻) și bicarbonatul (HCO₃⁻).

Lichidele din corp (sângele, limfa, lichidul dintre celule, numit interstițial, și cel din celule, numit intracelular) sunt soluții de electroliți: medii conductoare, în care sarcinile se deplasează liber. Menținerea concentrațiilor de ioni în limite foarte strânse este o condiție esențială a vieții, iar dezechilibrele electrolitice se reflectă direct în funcționarea inimii, a mușchilor și a sistemului nervos.

Fiecare celulă, o mică baterie

Din punct de vedere electric, fiecare celulă vie este un mic condensator, o baterie minusculă, datorită pompelor ionice din membrana celulei, în special pompei sodiu-potasiu, descoperită de J. C. Skou, laureat al Premiului Nobel în 1997; între interiorul și exteriorul ei se menține o diferență de potențial numită potențial de repaus.

Skou a descoperit pompa în 1957, studiind nervii a circa 25.000 de crabi. La fiecare „tură”, consumând o moleculă de ATP (combustibilul celulei), pompa scoate 3 ioni de sodiu și aduce înăuntru 2 ioni de potasiu, „reîncărcând” astfel bateria celulei.

Cât de puternic este câmpul electric al unei celule?

Mecanismul prin care acest potențial se modifică și generează impulsul nervos, semnalul care circulă prin nervi, a fost descris matematic în 1952 de A. Hodgkin și A. Huxley, distinși cu Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 1963, împreună cu J. C. Eccles. Lucrând pe axonul gigant de calmar, ei au arătat că impulsul nervos este un flux de ioni de sodiu spre interior, urmat de unul de potasiu spre exterior. Modelul lor a prezis o viteză a impulsului de 18,8 m/s, foarte aproape de cei 21,2 m/s măsurați.

Electricitatea care vindecă

Câmpurile electrice produse de corp (endogene) au roluri active și în afara sistemului nervos:

Sângele și sarcinile electrice

Suprafața globulelor roșii (eritrocitele) este încărcată negativ, în principal datorită acidului sialic din membrana lor, așa cum au arătat în 1962 E. Eylar și colaboratorii. Acest potențial de suprafață, numit potențial zeta, le face să se respingă unele pe altele: nu se lipesc între ele (nu se agregă), iar sângele rămâne fluid în cele mai mici vase, în microcirculație.

Când această sarcină scade, globulele roșii tind să se lipească între ele, ceea ce se reflectă în creșterea vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH), despre care se vorbește pe larg în capitolul dedicat acțiunilor tehnopatogene.

Trăim într-un mediu electric

Între suprafața Pământului și ionosferă (stratul superior al atmosferei) există un câmp electric atmosferic, cu o valoare medie de aproximativ 100–150 V/m pe vreme frumoasă, întreținut de activitatea furtunilor de pe întreaga planetă, în ceea ce se numește circuitul electric global.

Aerul conține ioni pozitivi și negativi, în concentrații ridicate lângă cascade, în păduri și la munte și scăzute în încăperile închise, poluate sau încărcate cu aparatură electronică.

Așadar, starea electrică a organismului și mediul electric în care trăim influențează direct metabolismul, comunicarea dintre celule și capacitatea de autoreglare a organismului.

Ce înseamnă toate acestea pentru TORSER

Firesc, ne întrebăm: ce legătură are TORSER cu acest câmp?

O componentă dedicată nivelului electric

TORSER lucrează simultan cu toate cele trei câmpuri, fiecăruia corespunzându-i o componentă. Nivelului electric, adică celui coulombic, îi este dedicat generatorul quasi-fractalic QFMS, numit și „inima” dispozitivului. El a fost conceput să interacționeze cu:

La nivelul câmpului coulombic, acțiunea TORSER-ului vizează deci echilibrul electric al organismului: potențialul de membrană al celulelor, schimbul de ioni și metabolismul.

Pe aceeași „lungime de undă” cu celulele

Biofizica arată că procesele neuronice, modificarea potențialului electrochimic al membranelor celulare și reacțiile biochimice din organismele vii se desfășoară în domeniul de frecvențe sub-milimetric.

Micro-schema generatorului TORSER are linii groase de numai 0,6 micrometri, de aproximativ o sută de ori mai subțiri decât un fir de păr. Astfel lucrează tocmai în domeniul sub-milimetric, unde produce rezonanță electromagnetică, „acordat”, ca un radio, pe lungimea de undă a proceselor fine din celule.

Ce frecvențe sunt acestea?

Prin acțiunea generatorului are loc sincronizarea oscilațiilor electromagnetice ale organismului și se urmărește normalizarea proceselor electrochimice și biochimice, ca un dirijor care readuce orchestra în același ritm.

Un filtru pentru „zgomotul” electromagnetic

Cercetările efectuate în Laboratoarele de Optică Fractalică ale Institutului de Stat de Optică Fină „S. Vavilov” au arătat că acest tip de generator funcționează ca un filtru universal, capabil să descompună oscilațiile unui câmp electromagnetic de orice natură în componentele sale armonice (operație descrisă matematic prin analiza Fourier, după Joseph Fourier, care a arătat în 1822 că orice oscilație se poate descompune în unde simple).

În urma acestei interacțiuni, câmpul electromagnetic se rearanjează ordonat, fără să-și piardă încărcătura informațională, iar puseele bruște și degajările întâmplătoare se reduc la minimum. În plus, fiind un dispozitiv pasiv, fără baterii și fără circuite electronice active, TORSER nu adaugă nicio sursă proprie de radiație electromagnetică în mediul celui care îl poartă.

Un detaliu practic

Câmpul coulombic se concentrează în zona duodenului, în centrul abdomenului. În capitolul metodelor de aplicare veți observa că multe scheme recomandă așezarea dispozitivului în regiunea plexului solar, tot în zona centrală a abdomenului.

TORSER își propune să sprijine nivelul optim al câmpului coulombic, ca metodă complementară tratamentului recomandat de medic.

Câteva lucruri de reținut

A mai rămas al treilea membru al echipei, cel mai misterios: câmpul de torsiune, care asigură procesul gândirii, receptarea și transmiterea informației.

Câmpul de torsiune

Firul nevăzut al gândului și al informației

Al treilea membru al echipei este cel mai tainic. Pentru majoritatea oamenilor, câmpul de torsiune este încă o taină: deocamdată nu există dispozitive care să îl aprecieze rapid, așa cum măsurăm tensiunea arterială sau temperatura.

Totuși, astăzi este destul de evident că există un fundament material solid pe care se realizează gândirea. Acest fundament este câmpul de torsiune, temelia asigurării energetico-informaționale a organismului, adică a alimentării lui cu energie și a circulației informației.

Dacă în echipa celor trei câmpuri câmpul magnetic este executantul, iar cel coulombic temelia vieții, câmpul de torsiune este „dirijorul”: cel care gândește, primește și transmite informația și conduce câmpul magnetic.

Câmpul de torsiune al Pământului

Spre deosebire de câmpul magnetic și de cel coulombic, câmpul de torsiune al Pământului este deja localizat până la un anumit grad. De el este legată rotirea câmpurilor planetei în decurs de 24 de ore, iar axa de rotație a Pământului coincide cu axa câmpului de torsiune.

O proprietate unică

Prin câmpul de torsiune, informația se transmite instantaneu, pentru că orice materie este absolut permeabilă pentru el: nimic nu îi stă în cale.

Un câmp misterios, dar prezent peste tot

Câmpul de torsiune este omniprezent. Toate fenomenele de mai jos sunt manifestări primare sau secundare ale lui:

Coloana vertebrală, „canalul” câmpului de torsiune

În organism, canalul câmpului torsionic se formează de-a lungul coloanei vertebrale. Fiecare vertebră conține un generator torsionic cu formă spiralo-conică dublată: două pâlnii în spirală, cu un început comun în vârful ascuțit și două ieșiri în partea lărgită.

Generatorul fiecărei vertebre este legat prin câmpuri energetice de un anumit organ sau grup de organe. Jos, la coccis, și sus, în vârf, se află formațiuni spiralate puternice, de intrare și de ieșire a energiei. În starea normală, toate generatoarele lucrează împreună, ca introduse unul în altul, și dirijează energia spre organele și formațiunile funcționale corespunzătoare, ca o rețea de distribuție.

Somnul, o reîncărcare a organelor

Organele se află permanent în regim de pompare: primesc energie fără întrerupere, inclusiv când dormim, chiar și numai 10–15 minute. Somnul reprezintă restabilirea energetică a organelor reproductive, prin reîncărcarea lor pe canalele torsionice.

Când un generator nu se mai încarcă

Dacă unul și același generator nu primește sistematic încărcare, organul sau grupul de organe corespunzător se epuizează energetic. Apar întâi modificări funcționale, apoi patologice, adică boli propriu-zise. Din cauza insuficienței torsionice, cel mai adesea suferă glandele suprarenale și rinichii.

O „bibliotecă” a Universului

Câmpul de torsiune conține întreaga informație despre Universul material: trecutul, prezentul și viitorul lui. Tot pe fundamentul său se desfășoară gândirea, receptarea și transmiterea informației, procese care cer o studiere aprofundată. Descoperirea caracteristicilor microcâmpurilor de torsiune și a profilului lor multiplu îi va uimi nu o singură dată pe oamenii secolului al XXI-lea.

Ce spune știința despre spin și torsiune

Poate vă întrebați: de unde vine ideea de „torsiune”? Este strâns legată de spin, momentul cinetic intrinsec al particulelor elementare: o „rotire proprie” a particulei, asemănătoare cu cea a unui titirez.

Fiecare electron, proton sau neutron are un spin și un moment magnetic asociat, adică se comportă ca un minuscul magnet. Când spinurile se orientează în aceeași direcție apare, de exemplu, magnetismul materialelor feromagnetice, ca fierul unui magnet obișnuit.

Cum s-a aflat? În 1922, un fascicul de atomi de argint trecut de Stern și Gerlach printr-un câmp magnetic neuniform s-a despărțit în exact două fascicule: spinul electronului are doar două stări, „în sus” și „în jos”.

Scurtă istorie a unei descoperiri

Spinul în medicină: rezonanța magnetică

Rezonanța magnetică nucleară se bazează pe orientarea spinurilor nucleelor de hidrogen într-un câmp magnetic și pe semnalele emise când acestea revin la echilibru. Pe acest principiu funcționează IRM. Nobelul din 2003 arată că informația purtată de spinurile atomilor din corp poate fi citită și transformată în imagini detaliate ale organelor.

Experimentul de pornire, din 1946, a fost simplu: la Harvard, Purcell și colegii săi au pus un bloc de parafină într-un câmp magnetic, iar nucleele de hidrogen au absorbit unde radio (circa 30 MHz) doar la o frecvență precisă. Ca o coardă de chitară care vibrează numai la nota ei, spinul răspunde prin rezonanță.

Când spațiul însuși se „răsucește”

De la Einstein știm că masa și energia „curbează” spațiu-timpul, așa cum o bilă grea adâncește o pânză întinsă. Cartan a arătat că spațiu-timpul poate avea, pe lângă curbură, și o răsucire geometrică, legată de densitatea de spin a materiei. În teoria Einstein–Cartan–Sciama–Kibble, așa cum masa și energia curbează spațiu-timpul, spinul ar produce torsiunea acestuia.

Experimente de mare finețe

Grupul Eöt-Wash de la Universitatea Washington din Seattle a construit pendule de torsiune cu aproximativ 10²³ electroni cu spinul orientat, pentru a căuta interacțiuni noi ale spinului cu materia Pământului și a Soarelui. Trucul: un inel de magneți cu moment magnetic total aproape nul, ca magnetismul obișnuit să nu acopere un efect mai fin. Aceste experimente, de o sensibilitate extraordinară, au stabilit limite foarte precise pentru intensitatea unor astfel de interacțiuni; ele sunt direcția prin care fizica academică investighează astăzi aceste fenomene.

De la Kozîrev la teoria vidului fizic

Experimentele lui N. A. Kozîrev făceau parte din teoria sa despre „mecanica cauzală”, după care timpul ar fi un mediu fizic activ, nu doar o măsură a trecerii clipelor. Rezultatele lui, alături de teoria Einstein–Cartan, au fost punctul de plecare pentru teoria vidului fizic a lui G. I. Șipov și A. E. Akimov, în care câmpurile de torsiune sunt descrise ca purtătoare de informație.

În lucrarea din 1992, Akimov și Tarasenko propun o imagine simplă: vidul poate fi „polarizat” în trei feluri. Polarizarea legată de sarcină ar corespunde câmpului electromagnetic, cea legată de masă câmpului gravitațional, iar polarizarea de spin, câmpurilor de torsiune.

ADN-ul, o spirală care „triază” electronii

O descoperire recentă care leagă spinul de lumea vie este efectul de selectivitate a spinului indusă de chiralitate (CISS). „Chiralitatea” înseamnă existența unei variante „de stânga” și „de dreapta”, ca mâinile noastre, care seamănă, dar nu se suprapun perfect.

Studiul din 2011 al lui Naaman și Zacharias arată că electronii care trec printr-un strat de ADN dublu catenar (cu două fire răsucite) sunt filtrați în funcție de orientarea spinului, cu o polarizare de peste 60%, chiar la temperatura camerei:

Forma răsucită a moleculelor biologice are deci legătură directă cu spinul, un domeniu nou între fizică, chimie și biologie.

Legături instantanee la distanță

Fizica modernă cunoaște corelațiile cuantice la distanță (entanglement), confirmate experimental de Aspect, Clauser și Zeilinger, Nobel 2022. Două particule legate cuantic rămân corelate oricât de departe ar fi, ca doi gemeni care par să „simtă” ce i se întâmplă celuilalt. Conform teoriei cuantice actuale, aceste corelații nu permit totuși trimiterea de mesaje mai repede decât lumina. Ele stau la baza criptografiei și calculului cuantic, iar natura lor profundă rămâne una dintre marile întrebări ale științei secolului XXI.

Știați că…?

Ce înseamnă toate acestea pentru TORSER

Chiar numele dispozitivului vine de la acest câmp: TORSER. Să vedem legătura cu ce am aflat.

Componenta dedicată câmpului de torsiune

Nivelului torsionic îi este dedicat generatorul axial, al doilea dintre cele trei module ale TORSER-ului.

În interior se află un modul dintr-un polimer complex, cu compoziție secretă (know-how). Iată cum este realizat:

Rezultatul este o polarizare la nivel de spin a polimerului. Cum, după teoria vidului fizic, spinul generează câmpul de torsiune, modulul devine o sursă permanentă de câmp de torsiune „de dreapta” și garantează funcționarea la parametri optimi minimum 8 ani.

Un procedeu cu corespondențe în tehnologie

Orientarea moleculelor unui polimer printr-un câmp exterior aplicat în timpul întăririi este o tehnică cunoscută, folosită de exemplu la electreți sau la polimerii cu cristale lichide orientați magnetic. Adaosurile paramagnetice conțin atomi sau ioni cu electroni neîmperecheați, al căror spin se orientează după câmpul aplicat; după solidificare, orientarea rămâne „înghețată”.

Dreapta și stânga: de ce contează sensul de rotație

În teoria vidului fizic, câmpurile de torsiune „de dreapta” și „de stânga” se deosebesc prin sensul de rotație al polarizării de spin, ca mâna dreaptă și cea stângă. Natura vie are preferințele ei: aminoacizii din proteine sunt aproape exclusiv de tip L, iar glucidele de tip D. Această „homochiralitate” ar proveni, după o sinteză din 2010 a chimistei D. Blackmond, dintr-un mic dezechilibru inițial, amplificat în timp. Prin analogie, autorii teoriei consideră că sensul de polarizare determină dacă un câmp este compatibil sau incompatibil cu structurile biologice.

TORSER face parte din clasa surselor artificiale de câmpuri de torsiune „de dreapta”. Modulul său este menit să contracareze câmpurile „de stânga” ale surselor tehnopatogene și geopatogene, despre care vorbim în capitolul următor.

Un scut pentru legăturile informaționale

Toate aparatele electronice creează, în funcționare, câmpuri de torsiune cu influență negativă pentru utilizator: monitoare, televizoare, telefoane mobile, antene de teleradiocomunicații, aparate de copiat, transportul electric, autovehiculele și altele. Aceste câmpuri au o penetrare foarte mare și nu pot fi ecranate.

TORSER folosește principiile de deviere și neutralizare: neutralizează componenta negativă de torsiune a radiației aparatelor și împiedică apariția legăturilor energo-informaționale dintre emițător și om. Astfel, indicatorii fiziologici se mențin la parametri optimi, ca un paznic care oprește „mesajele” nedorite.

Ce urmărește TORSER la nivelul câmpului de torsiune

La acest nivel, acțiunea TORSER-ului vizează procesele informaționale și de reglare:

Când biocâmpul este dereglat, iar fondul energo-informațional al organelor interne este epuizat de suprasolicitări nervoase și psihice îndelungate, chiar și o utilizare pe termen scurt a TORSER-ului are o acțiune de restabilire simțitoare. TORSER poate acționa atât local, cât și la distanță, fără alimentare electrică.

Un detaliu practic

Fiindcă canalul torsionic urmează coloana vertebrală, iar somnul este momentul reîncărcării organelor, multe scheme din capitolul despre metodele de aplicare recomandă așezarea dispozitivului pe segmentul lombo-sacral al coloanei vertebrale sau sub pernă, pe durata nopții. Detaliile pentru fiecare problemă sunt în capitolele de utilizare.

Acționând simultan asupra nivelurilor magnetic, coulombic și torsionic, TORSER urmărește să susțină capacitatea naturală de autoreglare a organismului, acel „biosistem echilibrat, autoreglabil”, nu să înlocuiască vreuna dintre funcțiile lui. TORSER rămâne o metodă complementară tratamentului recomandat de medic.

Câteva lucruri de reținut

Ce poate slăbi aceste trei câmpuri? Aflăm în capitolul următor, dedicat surselor patogene.

Surse patogene

Influențele nevăzute care ne slăbesc apărarea

Să vedem acum cealaltă față a monedei: ce anume poate dezechilibra organismul. „Patogen” înseamnă „care produce boală”, deci o sursă patogenă este orice factor din jur care ne poate îmbolnăvi.

Sunt cunoscute deja unele dintre cele mai puternice surse de influențe patogene asupra omului. Ele distrug câmpurile fizice fine (CFF) ale acestuia, cu urmări foarte grave. Acestea sunt câmpurile delicate care țin organismul „acordat”, ca pe un instrument.

Cele patru mari surse patogene

1) Radiațiile cosmice;

2) Zonele geopatogene ale pământului;

3) Acțiunile social-patogene;

4) Radiațiile tehnopatogene.

Poate vă întrebați: cine este cel mai expus? Locuitorii orașelor sunt supuși concomitent tuturor acestor tipuri de radiații patologice. Așa se produce distrugerea rapidă a câmpului energetic al omului.

Radiația cosmică

Când Soarele și Luna ne influențează starea

Ilustrație din cartea TORSER

Prin radiație cosmică înțelegem aici legătura dintre activitatea energetică a Soarelui, comportamentul omului și sănătatea acestuia, stabilită de savantul rus A. L. Cijevski (1897–1964) în anii '20–'30 ai secolului trecut. Încă din 1924, el punea în legătură ciclul solar de circa 11 ani cu marile crize ale istoriei, iar marea lui sinteză, „Ecoul terestru al furtunilor solare”, a apărut postum, în 1973.

De obicei, radiația cosmică acționează benefic asupra omului sănătos. Lucrurile se schimbă când activitatea cosmică se amplifică, de exemplu la:

Ce se întâmplă la lună plină și la lună nouă

În timpul lunii pline și al lunii noi, la anumite grupe de oameni s-au observat:

De ce unii le simt puternic, iar alții deloc? Totul depinde de:

Ce spune știința astăzi

Observațiile lui Cijevski au devenit un domeniu de sine stătător, a cărui bază tot el a pus-o: heliobiologia (de la „helios”, Soare, și „bios”, viață).

Un rol important au furtunile geomagnetice, perturbații ale câmpului magnetic al Pământului provocate de erupțiile solare. În numeroase studii epidemiologice (pe grupuri mari de oameni), ele au fost asociate cu:

În 2014, echipa lui V. Feigin, pe 11.453 de pacienți, a găsit în zilele cu furtuni geomagnetice puternice un risc de accident vascular cerebral cu 19% mai mare. În Bulgaria, S. Dimitrova (2004) a observat la 86 de voluntari creșterea tensiunii arteriale în jurul furtunilor. În 2006, S. J. Palmer și colaboratorii estimau că 10–15% dintre oameni ar fi foarte sensibili la aceste schimbări.

Furtunile solare și inima

Un studiu publicat în 2018 în Scientific Reports a urmărit pe termen lung variabilitatea ritmului cardiac, indicator al echilibrului sistemului nervos vegetativ (cel care lucrează „pe pilot automat”). Activitatea geomagnetică intensă reduce variabilitatea ritmului cardiac, iar efectul se poate menține până la 24 de ore.

Și influența ciclului lunar, observată empiric de secole, a primit confirmări recente.

Luna plină și somnul

Câteva lucruri de reținut

Următoarea sursă vine de sub picioarele noastre: zonele geopatogene.

Zonele geopatogene

Locurile în care pământul ne poate îmbolnăvi

În vechime, locurile „rele”, unde nu e bine să-ți așezi casa sau patul, erau numite „locuri primejdioase”, iar chinezii le spuneau „dinte al dragonului”, expresie cunoscută din feng shui.

Geobiologia, știința care studiază influența locului asupra ființelor vii, folosește de mult termenul de „zone de excitație”, deoarece s-a demonstrat că starea funcțională a omului aflat într-o zonă geopatogenă și în focare geopatogene se modifică spre rău.

Forma modernă a acestei idei pornește de la germanul Gustav von Pohl, care în 1929 a străbătut cu bagheta orășelul bavarez Vilsbiburg, stradă cu stradă, și a comparat harta „radiațiilor pământului” cu locuințele celor decedați de cancer. Cartea lui din 1932 a lansat conceptul de zone geopatogene, adică „locuri care generează boală”.

Ce este un focar geopatogen

Un focar este ca o „coloană” invizibilă: e situate strict perpendicular pe suprafața pământului și o străpung complet, fără să aibă o intensitate proprie.

Cât de mari sunt focarele și cum se împart?

Natura lor nu e clară nici azi; majoritatea savanților le consideră de proveniență cosmică. Clar este însă efectul: zonele geopatogene duc la scăderea treptată a imunității la 91% dintre oameni și la procese patologice ireversibile, mai evidente la structurile celulare aflate direct în raza de acțiune a zonei.

Focarul „plus” și bolile asociate

Focarul (+) este prezent practic lângă fiecare loc de dormit al bolnavilor oncologici. Spre deosebire de bolile unui anumit organ, la îmbolnăvirile maligne precum leucemia și limfogranulomatoza (o boală a ganglionilor limfatici), focarele „plus” au fost depistate în diferite zone ale patului, pe punctele corespunzătoare proiecției trunchiului.

În schimb, la bolnavii cu o tumoare benignă (de orice localizare), în zona patului corespunzătoare organului afectat apare de regulă focarul „minus”.

Ulcerul gastric apare în ambele tipuri de focare, dar cel apărut într-un focar „+” se va transforma ulterior într-unul malign.

Focarul „minus” și bolile asociate

Focarul (-), în dreptul dormitoarelor, se întâlnește la oameni care suferă de:

Pe scurt: plus sau minus?

Ce simțim când focarul este sub pat

Contează unde se află focarul. Lângă căpătâi, pot apărea:

În regiunea inimii, apar:

Sistemul nervos central, „senzorul de alarmă” al corpului, reacționează printre primele la radiația pământului, deci modificările se manifestă întâi prin excitabilitate și nervozitate sau, dimpotrivă, prin depresie, apăsare.

Simptome comune

La oamenii care stau peste opt zile într-o zonă geopatogenă apar câteva simptome comune:

O ședere mai îndelungată va conduce la:

Rețelele invizibile ale pământului

Pământul e acoperit de o „plasă” nevăzută de benzi. Cercetările membrilor societății pentru geobiologie, conduse de doctorul E. D. Hartman (medicul german Ernst Hartmann, 1915–1992, care a introdus în 1954 termenul de „geopatie”, „boală legată de loc”, și a fondat în 1961 un cerc de cercetare în geobiologie), au arătat că benzile active ale acestei rețele dreptunghiulare au efecte diferite după direcție:

Direcția benzilor și bolile asociate

Așadar, gama îmbolnăvirilor provocate de radiația pământului în zonele geopatogene este extrem de largă, iar medicii de toate specialitățile trebuie să țină cont de asta la pacienții cronici.

Ilustrație din cartea TORSER

De ce unii oameni rezistă, iar alții nu

Doar 10% dintre oamenii aflați într-o zonă geopatogenă rămân sănătoși, datorită potențialului mare al forțelor lor de protecție sau ereditare. Ei rezistă mult timp radiației ucigătoare a pământului.

Conform teoriei biosimetriei funcționale, există oameni cu polarizare diferită, „de stânga” și „de dreapta”, care reacționează complet diferit la radiația pământului, ca stângacii și dreptacii.

Punctele cancerigene și apele subterane

Important

Zonele geopatogene din locuințele sau de la locurile de muncă ale oamenilor trebuie recunoscute ca un factor de risc ridicat și este necesar să fie luate toate măsurile pentru depistarea și neutralizarea acestora.

Ce spune știința astăzi: radonul

Știința actuală a identificat precis un factor natural care face din anumite locuri „locuri primejdioase”: radonul.

Ce este radonul?

Un gaz radioactiv natural, fără culoare și fără miros, provenit din dezintegrarea uraniului din sol și roci. Se acumulează la parterul și subsolul clădirilor, mai ales deasupra unor falii (crăpături adânci ale scoarței) sau a unor terenuri cu o anumită structură geologică.

Conform Organizației Mondiale a Sănătății, radonul este responsabil pentru 3–14% dintre cazurile de cancer pulmonar, după nivelul mediu din fiecare țară. Este a doua cauză a cancerului pulmonar după fumat și principala cauză la nefumători. Analiza a 13 studii europene condusă în 2005 de S. Darby (Oxford) a arătat că riscul crește liniar, fără un prag sigur; OMS estimează o creștere de circa 16% la fiecare 100 Bq/m³, iar la fumători riscul legat de radon este de circa 25 de ori mai mare. Concentrația lui poate varia mult chiar între două case vecine, deci riscul ține strict de locul în care trăim și dormim.

Ce putem face?

Reacțiile naturii

Natura ne arată uneori clar unde sunt aceste zone.

Pomii aflați sub influența nocivă

a câmpurilor de torsiune din stânga în zonele geopatogene

Ilustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSER

Se poate observa că în aceste zone mortale iarba nu crește, tulpinile pomilor sunt răsucite spre stânga și pe ele sunt prezente tumori canceroase.

Aceste zone creează câmpuri foarte nocive pentru vegetație, animale și, în mod deosebit, pentru oameni. Pericolul îi pândește absolut pe toți; tumorile canceroase, osteoporoza, îmbolnăvirile cardiovasculare, psihice, ale sistemului reproductiv și endocrin sunt doar câteva dintre urmările cele mai frecvente.

Grav este că sunt absolut invizibile pentru simțurile noastre: nu știm niciodată când și unde ne aflăm sub influența lor. Astăzi, singura soluție pentru a ne feri de ele o reprezintă mijloacele de protecție bioenergetică.

Câteva lucruri de reținut

În capitolul următor vedem cum ne afectează și mediul social: influențele social-patogene.

Influențele social-patogene

Când sursa dezechilibrului este chiar omul de lângă noi

O sursă de influențe pe care o întâlnim zilnic sunt ceilalți oameni. Influențele social-patogene reprezintă radiațiile de câmp ale oamenilor, energia subtilă pe care o emite fiecare dintre noi.

Învelișul biologic de câmp al omului (biocâmpul) este protecția sa primordială, înainte de toate, împotriva influenței nocive a altor oameni, ca o haină invizibilă.

„Deochiul” și „ochii răi”: superstiție sau experiență de viață?

„Ochii răi”, „deochiul”, „descântecele” și „blestemele”, ca și spaima în fața lor, ne însoțesc de secole, și nu degeaba: unele fapte considerate cândva superstiții își găsesc azi confirmare. Parapsihologii, cercetătorii fenomenelor psihice neobișnuite, au concluzionat că semnele și credințele populare au la bază experiențe de viață dintre cele mai serioase.

Cine poate influența biocâmpul nostru

Există persoane care pot influența câmpul informațional al altor oameni, de multe ori fără să-și dea seama. Alții stăpânesc în mod conștient asemenea capacități, iar acțiunea lor poate fi atât benefică, cât și patogenă, adică generatoare de boală.

De ce ne simțim „stoarși” seara

Cu cât influența este mai puternică, cu atât biocâmpul nostru se modifică, se deformează și se micșorează. Spre seară devine slab și neuniform și simțim o oboseală uriașă, o scădere a forțelor și a dorințelor. Avem atunci nevoie urgentă de somnul de noapte, care nivelează deformările și ne restabilește energia.

Aceste influențe, apărute în interacțiunea dintre oameni, se împart în influențe anomalice externe și influențe anomalice interne asupra biocâmpului.

Influențe anomalice externe

Influențele externe cuprind toate cele patru tipuri de influențe asupra câmpului informațional al omului enumerate mai sus.

„Gaura externă” și organele vitale

Rezultatul unei astfel de anomalii poate fi numit „gaură externă”. Dacă axa ei trece prin zona unor organe vitale, urmările pot fi catastrofale. De exemplu, dacă trece prin mușchiul inimii, va apărea, în cel mai fericit caz, starea de preinfarct, iar în cel mai rău caz, infarctul.

Pancreasul și diabetul apărut „din senin”

Deosebit de sensibil la aceste dereglări este pancreasul. Medicii se lovesc foarte des de un diabet apărut din senin, care progresează catastrofal și este deosebit de periculos, mai ales la copii. Medicina modernă nu poate deocamdată nici explica cauzele, nici oferi un tratament sigur. Există însă varianta ca diabetul să înceapă ca o boală strict „de câmp”.

Ideea-cheie

Este suficient ca, în stadiul inițial, „gaura” să fie lichidată, „peticită”, pentru ca toate simptomele bolii să dispară complet. Dar aceste lucruri nu reprezintă totul.

Ilustrație din cartea TORSER

Influențele interne: când emoțiile ne lovesc din interior

Există și influențe interne (psihice) anomalice asupra propriilor structuri de câmp: emoțiile noastre.

Toate acestea provoacă vibrații energetice puternice, care pot străpunge sau deforma propriul înveliș biologic de câmp. Iar dacă omul își îndreaptă furia asupra cuiva, vibrația va deforma imediat câmpul biologic al victimei. O asemenea anomalie o numim „gaură internă”.

Iubirea, sinceritatea și umorul: scutul nostru natural

Emoțiile agresive superficiale nu trebuie lăsate să pătrundă în interior, unde trebuie să fie numai iubire. Ca să fii sănătos, fii sincer și cu mult simț al umorului: acestea nu lasă agresiunea să pătrundă în suflet și ne salvează de durere și boală. Trupul și sufletul trebuie să funcționeze în armonie: într-un corp sănătos, un spirit sănătos.

Ce spune știința despre emoții și relații

Psihoneuroimunologia (știința legăturilor dintre psihic, sistemul nervos și imunitate) confirmă că emoțiile și relațiile au efecte biologice măsurabile. Numele disciplinei a fost consacrat în 1981 de psihologul Robert Ader, prin volumul colectiv „Psychoneuroimmunology”.

Știați că…? Imunitatea poate „învăța”

În 1975, R. Ader și N. Cohen au asociat la șobolani gustul de zaharină cu un medicament care slăbește imunitatea. Apoi simplul gust dulce, fără medicament, a ajuns să reducă singur producția de anticorpi, o „învățare” prin asociere, ca la câinii lui Pavlov.

Relațiile bune prelungesc viața

O meta-analiză (care adună rezultatele mai multor studii) publicată în 2010 de J. Holt-Lunstad și colaboratorii în PLoS Medicine, cu 148 de studii și peste 300.000 de participanți, a arătat că persoanele cu relații sociale puternice au o probabilitate de supraviețuire cu 50% mai mare; influența relațiilor asupra mortalității este comparabilă cu a unor factori de risc clasici, precum fumatul.

Stresul cronic îmbătrânește celulele

Un studiu din 2004 al lui E. Epel și colaboratorii (PNAS) a arătat că femeile supuse unui stres psihic intens și de lungă durată aveau telomerii mai scurți. Telomerii sunt capetele protectoare ale cromozomilor; scurtarea lor corespundea unei îmbătrâniri a celulelor cu 9–17 ani.

Certurile încetinesc vindecarea

Cercetările conduse de J. Kiecolt-Glaser la Universitatea de Stat din Ohio au arătat că o singură discuție conflictuală de jumătate de oră între soți încetinește vindecarea unei plăgi cu cel puțin o zi, iar la cuplurile foarte ostile rănile se vindecau cu doar 60% din viteza normală. Studiul din 2005, pe 42 de cupluri, a mai arătat că după ceartă crește în sânge nivelul unor substanțe ale inflamației (IL-6 și TNF-α).

Încă din 1995, aceeași echipă arătase că la femeile care îngrijeau o rudă cu demență, o mică rană se vindeca în 48,7 zile, față de 39,3, cu circa 24% mai lent.

Câmpul informațional energetic: o rețea care străbate totul

Toate corpurile din spațiu și timp sunt străpunse de unde ale câmpului informațional energetic, care conține întreaga informație despre Univers, despre prezent și viitor. Gândurile, sentimentele, dorințele, emoțiile, cuvintele rostite și cele doar gândite sunt materia reală a acestui câmp universal, capabilă să interacționeze cu materia atomo-moleculară, mult mai compactă.

„Gândurile și dorințele circulă prin aer, fără să cunoască granițe și ecrane” și pot încăpea într-un singur neutrino (una dintre cele mai mici particule cunoscute). Fiecare corp este străpuns din toate părțile de câmpul torsionic, care pătrunde prin orice.

Creierul, un „receptor” de idei

Gândurile și formele gândurilor se pot desprinde de corp, pot călători în spațiu și chiar „să vă vină” în cap. Creierul uman este un receptor original de idei, ca un aparat de radio: cel mai bine „reglat” pe post este, probabil, mai deștept. Filozofii antici afirmau deja că copiile energoinformaționale ale obiectelor și fenomenelor reale există independent de oameni.

Microleptonii: materia „corpurilor fine”

Experimentele demonstrează că învelișurile, gândurile, aura, „corpurile fine” și chiar sufletele sunt compuse din particule elementare ultraușoare, microleptonii, cu o masă de câteva ordine de mărime mai mică decât a electronilor. Ipoteza acestor particule a fost propusă în 1989 de cercetătorul sovietic A. F. Ohatrin (Doklady Akademii Nauk SSSR): ele ar forma „macroclustere” care pot fi fotografiate. Persoanele extrasens, care percep biocâmpurile și acționează asupra lor, văd aceste pachete de microparticule. Astăzi, corpurile fine sunt înregistrate în laborator de un aparat fotoleptonic, sensibil la microparticule.

Cartoful de lângă Cernobîl

Caracterul unicat al acestor fotografii a fost stabilit, de exemplu, pe un tubercul de cartof cultivat într-un raion învecinat cu Cernobîlul. Părea normal și neradioactiv, însă pe fotografia fotoleptonică se vedea clar o structură neagră în interiorul lui.

Experimentele și calculele arată că există peste 10 varietăți de microleptoni, diferite prin masă și alte caracteristici, care explică multe fenomene enigmatice. Analiza microleptonică va fi folosită, fără îndoială, pe scară largă în secolul al XXI-lea în medicină, geologie, ecologie, radioteleviziune și multe alte domenii.

Lumina invizibilă a corpului: biofotonii

Faptul că organismul emite o radiație proprie, invizibilă, are azi o confirmare experimentală directă: emisia ultraslabă de fotoni (biofotoni). Corpul nostru „strălucește” extrem de slab.

Prima fotografie a luminii corpului uman

În 2009, cercetătorii japonezi M. Kobayashi, D. Kikuchi și H. Okamura au publicat în PLoS ONE primele imagini ale luminii emise spontan de corpul uman, obținute cu o cameră CCD răcită criogenic (la temperaturi foarte scăzute), de sensibilitate extremă.

Cercetătorii o leagă de metabolism și de reacțiile cu radicali liberi din celule.

Încă din 1988, fizicianul german Fritz-Albert Popp și colaboratorii susțineau, în revista Experientia, că biofotonii nu sunt o lumină întâmplătoare, ci provin dintr-un câmp coerent (ordonat, ca lumina unui laser), posibil implicat în reglarea biologică.

Câteva lucruri de reținut

În secțiunea următoare vom vedea cum ne afectează chiar „bunurile civilizației”: aparatele, cablurile și tehnologiile create de om.

Acțiunile tehnopatogene

Prețul nevăzut al confortului modern

Ilustrație din cartea TORSER

Acțiunile tehnopatogene (de la „tehno”, tehnică, și „patogen”, care produce boală) sunt influențele nocive venite din activitatea și aparatele omului.

De unde vin aceste radiații

În primul rând, ele cuprind radiațiile geopatogene concentrate în anumite locuri ale activității economice a omului, acolo unde intervenim în adâncul pământului:

În al doilea rând, provin din alte surse energetice și de radiații create de om, care au întotdeauna și o componentă patogenă substanțială.

Sursele „vechi”, deja cunoscute

Sursele noi, mult mai periculoase

Omul, un sistem cu propriul „câmp de torsiune”

Din punct de vedere medico-biologic, omul este un sistem complex, cu un câmp de torsiune strict individual, care cuprinde inclusiv datele despre starea de sănătate și codurile genetice ADN. Este complex pentru că:

Ilustrație din cartea TORSER

Ce face câmpul de torsiune „stâng” în corp

Sub acțiunea câmpului de torsiune stâng (forma lui nocivă), celulele suferă modificări structurale și fiziologice, care dereglează:

Apar defecte de comunicare în schimbul de informații și se dezintegrează legăturile structurale reciproce prezente inițial în modelul genetic al omului. Procesele de antibiorezonanță astfel apărute strică rezonanța armonioasă dintre niveluri și duc la îmbolnăviri serioase și greu tratabile.

Într-un asemenea spațiu informațional, la toate organismele vii are loc minimalizarea treptată a energiei atomilor și electronilor, care încetinește toate procesele biochimice. Dereglările depind de intensitatea câmpului și de durata contactului.

Experimentul cu sângele de la Sankt-Petersburg

O masă critică de cercetări confirmă influența extrem de periculoasă a câmpului de torsiune stâng asupra omului. De exemplu, în octombrie 1996, la Centrul de Tehnologii Energoinformaționale al Institutului de Stat pentru Mecanică Fină și Optică din Sankt-Petersburg, s-a studiat acțiunea lui asupra sângelui.

Ce s-a descoperit?

Cel mai sensibil indicator s-a dovedit viteza de sedimentare a eritrocitelor (VSE), viteza cu care globulele roșii se depun în eprubetă.

Telefonul mobil și creierul

Utilizarea telefoanelor mobile duce la distonie neurocirculatorie, adică la dezechilibrarea activității electrofizice a celulelor creierului. Aceasta duce, în mod real, fie la aritmie cardiacă, fie la dezechilibru hormonal (pierderea potenței la bărbați, dismenoree, adică menstruații dureroase, la femei) și, în final, la procese tumorale.

Pătrunderea radiațiilor în creier după utilizarea telefonului mobil timp de 10 min.

Ilustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSERIlustrație din cartea TORSER

Adult Copil 12 ani Copil 3 ani

De ce sunt copiii mai vulnerabili? În 1996, inginerii O. Gandhi, G. Lazzi și C. Furse (Universitatea din Utah) au simulat, pe modele anatomice ale capului, undele unui telefon mobil (835 și 1900 MHz). La copiii de 5 și 10 ani, absorbția maximă a fost mai mare, iar energia a pătruns mai adânc decât la adult.

Un mediu tot mai „încărcat”

Raportul Institutului de Cercetare pentru Medicina Muncii arată: „La ora actuală există un număr mare de diferite dispozitive tehnice care emană în mediul înconjurător radiația electromagnetică neionizantă... Legat de acest fapt, în multe regiuni, tensiunea sumară a câmpurilor electromagnetice a crescut în comparație cu fondul natural cu 4-15 ordine!” (un ordin = de zece ori).

Femeile însărcinate și computerul

Potrivit cercetătorilor din SUA, Canada, Spania și Suedia, la majoritatea femeilor care lucrează la computer în timpul sarcinii, fătul se dezvoltă anormal, cu defecte în dezvoltarea creierului, iar probabilitatea de avort spontan crește până la 80%.

Un studiu din 1988, condus de Marilyn Goldhaber pe 1.583 de gravide din California, a constatat că femeile care lucrau peste 20 de ore pe săptămână la terminale cu ecran, în primul trimestru, aveau un risc de avort spontan de 1,8 ori mai mare.

Banii poartă „amprenta” celor care i-au atins

Și banii sunt o sursă de radiație patogenă: poartă urmele energetice ale aspirațiilor psihoemoționale ale tuturor celor prin mâinile cărora au trecut și deformează câmpurile fizice fine ale noilor posesori. Gândiți-vă la cei care lucrează zilnic cu bani, în trezorerii, bănci, casierii, magazine.

Câmpurile electromagnetice și ritmurile corpului

S-a stabilit că câmpurile electromagnetice generează anomalii în comportamentul oamenilor și al animalelor. Bioritmurile noastre sunt legate de mișcarea Pământului, iar pulsația energiei lui influențează nemijlocit:

Cifre care dau de gândit

Primul semnal a venit în 1982, când epidemiologul american Samuel Milham a analizat certificatele de deces din statul Washington (1950–1979) și a găsit o mortalitate crescută prin leucemie în 10 din 11 ocupații cu expunere la câmpuri electrice și magnetice.

Ce spune știința astăzi despre câmpurile electromagnetice

Problema este analizată de OMS, prin Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC).

Câmpurile de frecvență joasă (50–60 Hz)

Sunt produse de liniile de înaltă tensiune, instalații și electrocasnice. O analiză cumulată a nouă studii, publicată în 2000 de A. Ahlbom și colaboratorii, a constatat o dublare a riscului de leucemie la copiii expuși în locuință unor câmpuri medii de peste 0,4 microtesla, față de cei expuși sub 0,1 microtesla. Pe această bază, IARC a clasificat în 2002 câmpurile magnetice de frecvență joasă drept „posibil cancerigene pentru om” (grupa 2B).

Câmpurile de radiofrecvență

În 2011, IARC a inclus în aceeași grupă 2B și câmpurile de radiofrecvență emise de telefoanele mobile, rețelele fără fir și antenele de telecomunicații, pe baza datelor despre un risc crescut de gliom (o tumoră a creierului) la utilizatorii intensivi de telefoane mobile. Decizia a fost luată de 31 de experți din 14 țări; la categoria cu cea mai mare utilizare (circa 30 de minute pe zi, timp de 10 ani), riscul de gliom era cu aproximativ 40% mai mare.

Autoritățile de sănătate recomandă măsuri simple de precauție:

Ecranele și somnul

Studiul de la Harvard

Un studiu de la Universitatea Harvard, publicat în 2015 în PNAS (A.-M. Chang și colaboratorii), a arătat că cititul seara pe dispozitive cu ecran luminos, în locul cărților tipărite:

Efectul se datorează proporției ridicate de lumină albastră, cu un vârf în jurul a 450 nm. Încă din 2001, G. Brainard și colegii (Universitatea Thomas Jefferson), testând 72 de voluntari, arătaseră că melatonina este oprită cel mai puternic de lumina albastră (446–477 nm), printr-un pigment special al ochiului, diferit de conuri și bastonașe.

Câteva lucruri de reținut

Ce au în comun tipurile de radiații anomalice descrise mai sus?

Surse diferite, aceeași rană

În toate cele patru tipuri de acțiune patogenă este vorba de distrugerea câmpului bioinformațional al omului de către clustere anomalice mari („ghemuri”) ale câmpurilor fine nocive, sau de așa-numita radiație torsionică cu polarizare de stânga.

Aceste raze pătrund peste tot și acționează asupra tuturor oamenilor, indiferent de sex, vârstă și stare de sănătate, iar nivelul lor, odată cu dezvoltarea civilizației, crește în mod constant.

Primele semnale de alarmă

Primele simptome ale deteriorării câmpului informațional și energetic, comune pentru toate cele patru tipuri de acțiune patogenă:

Acestea sunt deosebit de periculoase la vârsta copilăriei și a adolescenței.

Dacă această stare de „preboală” continuă, ea duce la dezorientarea sistemului imunitar, cu toate urmările: procese tumorale, boli ale sistemului endocrin, uro-genital, cardiovascular etc.

Explicația fiziologiei moderne: „încărcătura alostatică”

Că factori atât de diferiți produc aceleași simptome inițiale (oboseală, tulburări de somn, dureri de cap, iritabilitate, scăderea imunității) are o explicație fiziologică solidă.

Ce este încărcătura alostatică?

Conceptul de „încărcătură alostatică”, formulat de neuroendocrinologul B. McEwen (Universitatea Rockefeller) în 1998, descrie uzura cumulată a organismului când sistemele de adaptare la stres sunt solicitate repetat și pe termen lung:

Indiferent de sursa agresiunii, organismul răspunde pe aceleași căi, iar suprasolicitarea lor cronică duce în timp la dereglări cardiovasculare, metabolice, imunitare și psihice.

Câteva lucruri de reținut

Cum ne protejăm câmpul bioinformațional? Răspunsul, în capitolul următor, dedicat dispozitivului TORSER.

TORSER – dispozitivul de protecție și echilibrare bioenergetică prin biorezonanță

Un scut tăcut între om și „zgomotul” lumii moderne

După cele trei câmpuri ale organismului și influențele nevăzute din jur, să cunoaștem dispozitivul din centrul acestei cărți: TORSER. Mai întâi, despre torsiune.

De unde vine ideea de „torsiune”

„Torsiune” sugerează ceva răsucit. În fizica teoretică, noțiunea provine din geometria diferențială, ramura matematicii care studiază formele și curburile spațiului.

În 1922, matematicianul francez Élie Cartan a introdus torsiunea spațiu-timpului ca mărime geometrică legată de densitatea de spin a materiei. Spinul este momentul cinetic intrinsec al particulelor, un fel de „rotire proprie”, ca a unui titirez. Ideea a fost dezvoltată în teoria Einstein–Cartan.

Nota lui Cartan, trimisă Academiei de Științe din Paris, avea doar trei pagini. Pe scurt: la Einstein, masa „îndoaie” spațiul (aceasta este curbura), iar Cartan a arătat că geometria mai poate avea o componentă, torsiunea, care descrie cum se „răsucește” spațiul de la un punct la altul, ca un prosop stors. Ideea a căpătat un sens fizic concret după 1925, când tinerii fizicieni George Uhlenbeck și Samuel Goudsmit, de la Leiden, au propus spinul electronului.

Pornind de aici, cercetătorii ruși A. E. Akimov și G. I. Șipov au formulat, din anii 1980, teoria vidului fizic, în care câmpurile de torsiune sunt un al treilea tip de câmp fundamental. Șipov și-a prezentat teoria într-o monografie apărută la Moscova în 1993, apoi într-o ediție extinsă, de circa 450 de pagini, publicată în 1997 la Editura Nauka, cu trei părți: teorie, experimente și tehnologii.

Trei surse, trei câmpuri

Conform teoriei vidului fizic:

Ce este TORSER

TORSER este un dispozitiv de protecție principial nou, bazat pe legile interacțiunii câmpurilor informaționale, adică a câmpurilor de torsiune. Din punct de vedere al construcției și al acțiunii sale, acesta nu are analogi în practica mondială, fiind, în mod sigur, un dispozitiv al tehnologiilor de vârf ale secolului XXI.

TORSER face parte din clasa surselor artificiale de câmpuri de torsiune „de dreapta”. El folosește principiile de deviere și neutralizare a câmpurilor de torsiune generate de toate sursele tehnopatogene și geopatogene, când acestea interacționează cu câmpurile dispozitivului, precum:

Ce înseamnă câmp „de dreapta” și câmp „de stânga”?

În teoria vidului fizic, „de dreapta” și „de stânga” se referă la chiralitate, adică la sensul de rotație al polarizării de spin. Gândiți-vă la mâinile noastre: seamănă perfect, dar nu se pot suprapune; una este imaginea în oglindă a celeilalte.

Autorii teoriei fac o analogie cu moleculele chirale din biochimie: în organismele vii, aminoacizii din proteine sunt aproape exclusiv de tip L, iar glucidele (zaharurile) de tip D. Prin analogie, ei consideră că sensul de polarizare determină dacă un câmp este compatibil sau incompatibil cu structurile biologice.

Știați că…?

Cum ne protejează TORSER de aparatele electronice

Toate aparatele electronice, în timpul funcționării, creează câmpuri de torsiune cu influență extrem de negativă pentru utilizator. Ele au un grad foarte ridicat de penetrare și nu se supun ecranării: nu le oprește nici un perete, nici o carcasă.

TORSER neutralizează radiația componentei negative de torsiune a câmpului electromagnetic al aparatelor: creează un obstacol în calea apariției legăturilor energo-informaționale dintre emițător și om. Ca urmare, indicatorii fiziologici ai organismului se mențin la parametrii optimi.

Unicitatea tehnologiei TORSER

Ce face din TORSER un dispozitiv fără analogi în practica mondială? Răspunsul stă în două principii de acțiune asupra organismului uman, exclusive și unicate, pe care nicio altă tehnologie nu le reunește într-un singur obiect atât de mic. Le putem privi ca pe cele două „puteri” ale dispozitivului.

Cele două principii forte ale TORSER

Primul principiu: un scut împotriva radiațiilor

Trăim înconjurați de surse de radiații pe care nu le vedem și nu le simțim. TORSER acționează ca un scut împotriva lor, venite din direcții diferite:

Am văzut că, spre deosebire de alte radiații, câmpurile de torsiune ale aparatelor nu pot fi oprite de pereți sau de carcase. Tocmai aici stă primul element de unicitate: TORSER nu încearcă să „blocheze” aceste câmpuri, ceea ce ar fi imposibil, ci le deviază și le neutralizează componenta negativă. Astfel, între om și sursa de radiații nu se mai pot forma legături energo-informaționale dăunătoare.

Al doilea principiu: încărcare și echilibrare bioenergoinformațională

TORSER nu doar apără. El și încarcă și echilibrează organismul, acționând simultan asupra celor trei câmpuri descrise la începutul cărții:

Când biocâmpul este dereglat, iar fondul energo-informațional al organelor este epuizat de suprasolicitări nervoase și psihice de lungă durată, chiar și o utilizare pe termen scurt a TORSER-ului exercită o acțiune de restabilire simțitoare. Iar dispozitivul poate acționa atât local, cât și la distanță.

Un dispozitiv care nu trebuie încărcat niciodată

Aproape toate aparatele portabile pe care le folosim zilnic au nevoie de baterii, de încărcător sau de priză. TORSER este primul și singurul dispozitiv portabil de acest fel fără surse electrice proprii dăunătoare:

Acțiunea lui se bazează exclusiv pe proprietățile fizice ale componentelor interne: un câmp magnetic static, un compound polimeric cu polarizare de spin (un material special cu particule „orientate” la fabricație) și o structură biorezonantă de tip quazi-fractal (un desen care se repetă la scări tot mai mici, ca ramurile unei ferigi).

Avantajul este dublu: parametrii dispozitivului rămân stabili în timp, iar TORSER nu emite nicio radiație electromagnetică proprie. Cu alte cuvinte, un dispozitiv care ne protejează de radiații nu adaugă el însuși o nouă sursă de radiații în jurul nostru.

8 ani de funcționare, fără egal

Datorită polimerului polarizat la nivel de spin în timpul fabricației, TORSER își păstrează funcționalitatea la parametri optimi pe o perioadă enormă și fără egal: 8 ani. Opt ani în care dispozitivul lucrează zi și noapte, fără baterii de schimbat, fără întreținere, fără costuri suplimentare.

Garanția satisfacției pe 8 ani

Producătorul oferă garanția satisfacției pe toată perioada de funcționalitate de 8 ani: dacă nu sunteți mulțumit, banii se returnează.

Această garanție de 8 ani este unică, deoarece niciun alt producător sau distribuitor nu oferă o asemenea garanție.

Pe scurt: ce face TORSER unic

Câteva lucruri de reținut

Să deschidem acum, în imaginație, carcasa dispozitivului și să vedem din ce este construit.

Construcția dispozitivului TORSER

Trei module, o singură echipă

Privit din afară, TORSER pare un obiect simplu. În interior are însă 3 module funcționale, ca membrii unei echipe care lucrează împreună:

Le-am întâlnit deja, pe scurt, în capitolele despre cele trei câmpuri. Să le privim mai îndeaproape.

1. Microgeneratorul magnetic cu polarizare sferică

Ce îl face deosebit

Este singurul generator magnetic cu polarizare nordică (energia YIN, din tradiția orientală) în formă sferică: câmpul său are forma unei sfere, ca a unei mingi. S-a dovedit că polarizarea sferică este cea mai benefică și mai eficientă în ameliorarea diferitelor tipuri de dereglări ale organismului.

Cum se descrie câmpul magnetic al TORSER-ului?

Așa cum am văzut în capitolul despre câmpul magnetic, intensitatea scade cu cubul distanței (1/r³), de aceea efectul este maxim când dispozitivul este aplicat direct pe zona vizată. Tot acolo am descris și cele trei mecanisme prin care un câmp static acționează asupra țesuturilor: forța Lorentz asupra ionilor din sânge, influența asupra canalelor de calciu ale celulei și mecanismul perechilor de radicali.

Ce efecte are asupra organismului

Câmpul magnetic al TORSER-ului acționează până la nivel celular. El produce schimbări pozitive în starea imunologică, are acțiune de vasodilatare a capilarelor (lărgește cele mai fine vase), influențează procesul natural de vindecare, elimină durerile și îmbunătățește somnul. Astfel, redă organismului sprijinul necesar pentru autovindecare.

Toate sistemele corpului sunt electromagnetice, iar sănătatea depinde de constanța energiei magnetice și de echilibrul la nivel celular. Prin dubla polaritate în formă sferică, generatorul influențează benefic fluxul energetic subtil: ca apa eliberată de un baraj, energia își reia drumul, traseele afectate se deblochează, potențialul bioenergetic crește, iar celulele își regăsesc echilibrul energetic.

Când un organ își pierde „busola”

Când un organ este atins de o afecțiune, câmpul său magnetic se dezechilibrează imediat și valoarea lui se modifică, ca acul unei busole deviat de la nord. Acest câmp biomagnetic poate fi adus din nou la valoarea inițială prin aplicarea TORSER-ului pe zona afectată.

În ce situații este folosit generatorul magnetic

Creier, somn și sistem nervos

Este folosit cu mare succes împotriva insomniei, în tratamentul arterosclerozei, pentru îmbunătățirea memoriei, în tratarea trombozelor cerebrale și la vindecarea traumelor craniene. De asemenea, elimină sindromul premenstrual sever și depresiile și ajută la diminuarea simptomelor din epilepsie, Parkinson și Alzheimer.

Recuperare

Accelerează recuperarea după inflamații, decalcifiere și unele afecțiuni ale sistemului locomotor.

Afecțiuni în care TORSER are efecte benefice

Alte indicații ale TORSER-ului

Vindecare și refacere a țesuturilor

2. Generatorul axial (de torsiune)

Ilustrație din cartea TORSER

Așa cum am văzut în capitolul despre câmpul de torsiune, acest modul este un polimer complex (un material din lanțuri lungi de molecule), a cărui compoziție este know-how, secret de fabricație. Pe scurt:

Rezultatul este polarizarea la nivel de spin a polimerului, care garantează funcționarea TORSER-ului la parametrii optimi timp de minimum 8 ani. Procedeul are corespondențe în știința materialelor (fabricarea electreților sau a polimerilor cu cristale lichide orientați magnetic): electronii neîmperecheați ai adaosurilor paramagnetice se orientează după câmpul aplicat, iar orientarea rămâne „înghețată” în material.

Știați că…?

3. QFMS – „inima” dispozitivului TORSER: generatorul quasi-fractalic de ultimă generație

Ce este QFMS

QFMS este o micro-schemă complexă de înaltă densitate, sub forma unui contur electromagnetic închis, cu imaginea secțiunii plane a unei matrice holografice de volum. Ea este capabilă să reproducă interacțiunile informaționale la nivel celular ale unui organism perfect sănătos, ca o „partitură” a sănătății.

Corpul nostru „emite” și „recepționează”

Obiectele vii degajă un spectru larg de oscilații, inclusiv electromagnetice, înregistrate prin electrocardiografie, electroencefalogramă, rezonator magneto-nuclear etc. Prima electroencefalogramă umană a publicat-o psihiatrul german Hans Berger în 1929, descriind ritmul alfa, de circa 10 Hz; în 1963, americanii G. Baule și R. McFee au detectat pentru prima dată, în afara corpului, chiar câmpul magnetic al inimii. Iar radiațiile electromagnetice pot fi modificate prin acțiunea directă sau indirectă asupra generatorului lor.

Pe acest principiu are loc modularea radiațiilor electromagnetice proprii ale omului. Când generatorul acționează asupra unor zone ale corpului, organismul răspunde printr-o rezonanță activă, născută din interacțiunea câmpurilor matricei cu cele ale corpului, așa cum o coardă de chitară acordată pe aceeași notă începe să vibreze lângă un diapazon lovit. Câmpul electromagnetic al organismului este astfel setat să funcționeze conform principiilor armoniei absolute, program înscris în schema topologică a matricei.

Desenul matricei și numărul de aur

Schema matriceală este o topologie de linii verticale și orizontale care se intersectează în unghi drept și de cercuri concentrice, construite conform numărului de aur: principiul de bază al echilibrului, legea fundamentală de existență a structurilor informaționale complexe care tind să-și păstreze constant vitalitatea.

Numărul de aur, notat φ, este aproximativ 1,618. Raportul dintre doi termeni succesivi ai șirului lui Fibonacci (1, 1, 2, 3, 5, 8, 13…) se apropie tot mai mult de φ, iar în natură îl regăsim, de exemplu, în spiralele semințelor de floarea-soarelui și ale conurilor de pin (Mario Livio, 2002).

Linia micro-schemei are doar 0,6 µm, ceea ce permite unduirea în diapazonul sub-milimetric, producând rezonanță electromagnetică. Tocmai în acest diapazon au loc procesele neuronale, modificarea potențialului electrochimic al membranelor și reacțiile biochimice din organismele vii. Frecvențele corespunzătoare și cercetările lui Fröhlich, Devyatkov și Bețki le-am prezentat în capitolul despre câmpul coulombic.

Ce face QFMS în organism

Prin acțiunea TORSER-ului are loc sincronizarea radiațiilor electromagnetice care stau la baza organismului și normalizarea tuturor proceselor electrochimice și biochimice, ceea ce permite înlăturarea cauzei bolii, nu doar a consecințelor ei.

Modulul înglobează mulți ani de experiență științifico-teoretică și practică și corectează eficient anomaliile naturale și tehnogene pe fond electromagnetic, cu structură diferită a câmpului. Este realizat printr-o tehnologie complexă unică, cu echipamente de micro-litografiere de ultimă generație (tehnica prin care se „desenează” circuite microscopice).

Un filtru care „desface” orice oscilație în note simple

Cercetările Laboratoarelor de Optică Fractalică ale Institutului de Stat de Optică Fină „S. Vavilov” au arătat că acest generator este un filtru universal de oscilație Fourier și singurul capabil să descompună oscilațiile oricărui câmp electromagnetic (biologic, de fond tehnogen) în componente armonice.

Ce sunt structurile fractale și analiza Fourier?

Structurile fractale sunt autosimilare: fiecare fragment reproduce, la scară redusă, forma întregului. Termenul „fractal” (din latinescul fractus, „frânt”) a fost introdus în 1975 de matematicianul Benoît Mandelbrot. Antenele fractale folosesc această proprietate pentru a rezona simultan pe mai multe benzi de frecvență, spre deosebire de antenele clasice: în 1998, echipa lui C. Puente-Baliarda (Barcelona) a arătat că o antenă în formă de triunghi Sierpinski lucrează în mai multe benzi, distanțate de un factor de circa 2, exact scara la care se repetă desenul. La fel, structura fractal-matriceală din TORSER interacționează cu un spectru larg de oscilații. Analiza Fourier, propusă în 1822 de francezul Joseph Fourier într-o lucrare despre propagarea căldurii, este operația matematică ce descompune un semnal complex în componentele sale armonice, așa cum o ureche antrenată deosebește fiecare notă dintr-un acord de pian.

Elementul esențial este un nucleu fractalo-matriceal, aplicat pe un disc din material special, care face ca eficiența interacțiunii de rezonanță în zona sursei de oscilații să crească de câteva ori.

Ce se întâmplă cu câmpurile din jur

La contactul cu schema generatorului, orice câmp electromagnetic suferă o rearanjare coerentă: se restructurează fără a-și pierde încărcătura informațională, devine perfect ordonat, iar puseele bruște de activitate inductivă și degajările întâmplătoare se reduc la minim, ca o mulțime agitată care se așază la rând. Impulsul electromagnetic activează câmpul fractalic, „cristalul cuantic”, producând difracția (devierea și împrăștierea undelor) fluxului.

Astfel, în zona de interacțiune cu câmpul tehnogen sunt corectate eficient anomaliile câmpurilor și se îmbunătățesc, într-un diapazon spectral larg, caracteristicile de structură ale spațiului. Cercetări amănunțite din diverse instituții au arătat o diminuare semnificativă a influenței negative a câmpului electromagnetic tehnogen, geopatogen și a factorului PSI asupra organismelor vii.

Câteva lucruri de reținut

În capitolul următor vom vedea cum lucrează cele trei module împreună.

TORSER – un dispozitiv construit pe principiul celor trei câmpuri de bază

Trei voci ale organismului, trei răspunsuri ale dispozitivului

Așa cum am arătat în capitolul „Organismul uman”, energetica de câmp a omului este sinteza a trei câmpuri:

TORSER a fost proiectat să acționeze simultan pe toate trei nivelurile, fiecăruia corespunzându-i una dintre componentele sale:

Fiecărui câmp, componenta lui

Elementul distinctiv: totul este integrat într-un singur dispozitiv pasiv, fără alimentare.

TORSER – Trei niveluri, trei câmpuri, trei tehnologii fără egal

Încă de la începutul cărții am spus că TORSER acționează concomitent asupra principalelor niveluri ale organismului: fizic, energetic și informațional. Acum, după ce am cunoscut cele trei câmpuri ale corpului și cele trei componente ale dispozitivului, putem vedea cum se potrivesc toate acestea între ele, ca piesele unui puzzle.

Să ne gândim la organism ca la o casă. Ea are o structură (pereții, ușile, tot ce se mișcă și se vede), o instalație electrică (care aduce energia în fiecare cameră) și un sistem de comandă (care decide ce se aprinde, când și cât). Dacă oricare dintre ele nu funcționează, casa nu mai este locuibilă. Tot așa, sănătatea depinde de buna funcționare a celor trei niveluri ale organismului, iar fiecare nivel are câmpul lui.

Corelația dintre niveluri, câmpuri și tehnologiile TORSER

Nivelul fizic: corpul care se mișcă

Nivelul fizic este cel pe care îl simțim cel mai direct: mușchii, articulațiile, sângele care circulă prin vase. Am văzut că aici „lucrează” câmpul magnetic, executantul echipei, cel care transformă vasele de sânge în micropompe și dă tonus mușchilor. Tehnologia TORSER dedicată acestui nivel este microgeneratorul magnetic cu polarizare sferică, al cărui câmp static acționează cel mai puternic acolo unde dispozitivul atinge corpul.

Nivelul energetic: încărcătura organismului

Nivelul energetic este „încărcătura” noastră: cât de plină este bateria organismului. Am văzut că de el răspunde câmpul coulombic, care asigură ionicitatea materiei vii, metabolismul și funcțiile de protecție, iar fiecare celulă funcționează ca o mică baterie. Tehnologia TORSER dedicată acestui nivel este generatorul quasi-fractalic QFMS, „acordat” pe domeniul sub-milimetric, același în care au loc procesele electrochimice ale celulelor, și care acționează totodată ca un filtru pentru „zgomotul” electromagnetic.

Nivelul informațional: dirijorul din umbră

Nivelul informațional este cel care coordonează totul: gândirea, emoțiile, reglarea organelor, somnul. Aici acționează câmpul de torsiune, care asigură receptarea, transmiterea și prelucrarea informației și dirijează câmpul magnetic. Tehnologia TORSER dedicată acestui nivel este generatorul axial: polimerul polarizat la nivel de spin, sursă permanentă de câmp de torsiune „de dreapta”, care contracarează câmpurile „de stânga” ale surselor tehnopatogene și geopatogene.

De ce contează că lucrează împreună

Cele trei niveluri nu sunt separate. Informația dirijează energia, iar energia pune în mișcare materia: câmpul de torsiune dirijează câmpul magnetic, câmpul coulombic asigură „combustibilul” proceselor, iar câmpul magnetic execută. O dereglare pe un nivel se transmite, mai devreme sau mai târziu, și celorlalte.

De aceea, sprijinul acordat unui singur nivel rămâne incomplet. TORSER a fost gândit să răspundă simultan tuturor celor trei niveluri: fiecărui nivel al organismului îi corespunde un câmp, iar fiecărui câmp, o tehnologie dedicată a dispozitivului.

O arhitectură tehnologică unică, de top, fără analogi și fără concurență

Această arhitectură tehnologică este exclusivă TORSER-ului: o combinație de top, fără analogi în practica mondială și fără concurență.

Acțiunea asupra proceselor din organismul uman

Prin această acțiune simultană, TORSER urmărește să susțină autoreglarea naturală a organismului, acel „biosistem echilibrat, autoreglabil” de la începutul cărții, și nu să înlocuiască vreuna dintre funcțiile lui. Ca un antrenor bun, nu joacă în locul echipei, ci o ajută.

Fiziologia descrie această capacitate prin noțiunea de alostază, adică „stabilitate prin schimbare”: organismul se adaptează activ prin hormoni, prin sistemul nervos vegetativ și prin imunitate. În 1998, neuroendocrinologul Bruce McEwen (Universitatea Rockefeller, New York) a arătat că, atunci când aceste mecanisme sunt pornite prea des sau prea mult timp, apare o uzură cumulativă, încărcarea alostatică, legată de hipertensiune, apărare imunitară scăzută și chiar micșorarea hipocampului, zona creierului implicată în memorie. Este ca un motor turat zilnic la maximum: rezistă o vreme, dar se uzează mai repede.

Acțiunea asupra altor forme de viață

Cazurile din practică descriu reacții și la alte forme de viață:

Știați că…?

Sensibilitatea animalelor la câmpuri foarte slabe este bine documentată. În recenzia din 2016, Peter Hore (Oxford) și Henrik Mouritsen (Oldenburg) arată că busola păsărilor migratoare:

Rezultatele raportate de utilizatori, medici și bioterapeuți, pe cele trei niveluri

Important de reținut

Pentru ce este destinat dispozitivul TORSER

Cine are nevoie de TORSER?

Absolut toți oamenii! De la copii până la bătrâni! În mod deosebit, cei care lucrează sub „stres” extrem și iau hotărâri de mare răspundere:

De ce este TORSER atât de important pentru fiecare dintre noi

Fiecare dintre aceste categorii de oameni are propriile ei „puncte slabe” în fața agresiunilor nevăzute despre care am vorbit în această carte. Să vedem, pe rând, de ce TORSER devine pentru fiecare un aliat de neînlocuit.

Lucrătorii de stat și ai serviciilor speciale

Sunt oamenii care iau zilnic hotărâri de mare răspundere, sub presiune și adesea fără odihnă suficientă. Stresul cronic le epuizează câmpul energo-informațional, iar o singură decizie luată într-o stare de oboseală poate avea urmări grave. În plus, ei lucrează permanent înconjurați de telefoane, stații de radiocomunicații și aparatură electronică.

Oamenii din mass-media, jurnaliștii și programatorii

Pentru ei, ecranul, telefonul și calculatorul sunt unelte de lucru folosite multe ore pe zi. Am văzut că aparatele electronice creează câmpuri de torsiune „de stânga”, cu un grad foarte ridicat de penetrare, pe care nu le oprește nicio carcasă și niciun perete. Oboseala ochilor, durerile de cap, tensiunea interioară și somnul agitat sunt prețul ascuns al acestei meserii.

Medicii și personalul medical

Medicii lucrează în contact direct cu oameni bolnavi, încărcați de suferință și de emoții negative, și adesea lângă aparatură medicală care emite radiații. Cartea descrie chiar experiența lor: medicii chirurgi care purtau TORSER în buzunarul halatului nu au mai simțit oboseala după operații de mai multe ore, medicii roentgenologi au remarcat absența oboselii și scăderea reacțiilor alergice, iar medicii de ambulatoriu au observat absența oboselii după o zi întreagă de consultații.

Profesorii, biologii și oamenii de știință

Profesorii petrec ore întregi în fața unor clase pline, absorbind energia și emoțiile a zeci de oameni; cercetătorii lucrează concentrat, adesea în laboratoare pline de aparatură. Ne amintim că emoțiile negative ale celor din jur pot deforma biocâmpul nostru.

Aviatorii

Piloții și echipajele zboară la altitudini unde radiația cosmică este mult mai intensă, schimbă fusurile orare și poartă responsabilitatea a sute de vieți. Cartea descrie chiar cazul unui pilot de 42 de ani, cu hepatită cronică, a cărui stare s-a îmbunătățit în doar opt zile cu TORSER, spre surprinderea medicilor.

Lucrătorii de la metrou și din mine

Ei lucrează sub pământ, acolo unde influența radiațiilor terestre și a zonelor geopatogene este cea mai puternică, înconjurați de transport electric și instalații de mare putere. Ne amintim că doar o mică parte dintre oamenii care se află mult timp într-o zonă geopatogenă rămân sănătoși.

Vânzătorii, casierii și bancherii

Aceștia intră zilnic în contact cu sute de oameni, fiecare cu starea și emoțiile lui, lucrează cu bani și stau ore întregi lângă case de marcat, terminale și calculatoare. Este una dintre cele mai solicitante combinații de influențe social-patogene și tehnopatogene.

Tinerele femei și, mai ales, viitoarele mame

În perioada sarcinii, organismul femeii poartă grija a două vieți. Cartea arată cât de sensibile sunt organismele aflate în dezvoltare la radiațiile aparatelor electronice și de ce trebuie protejate cu atât mai mult.

Copiii

Copiii sunt cei mai expuși: imaginile din această carte arată cât de adânc pătrunde radiația telefonului mobil în capul unui copil, mult mai adânc decât la un adult. Iar organismul lor este încă în formare.

Pensionarii

După o viață întreagă de muncă, organismul are nevoie de sprijin. Durerile de articulații și de spate, somnul agitat, tensiunea și glicemia dezechilibrate devin însoțitori zilnici. Experiența de utilizare a TORSER cuprinde persoane de până la 96 de ani, iar multe dintre mărturiile din această carte vin chiar de la vârstnici de peste 70, 80 și 90 de ani.

Un singur dispozitiv, pentru absolut toți

Indiferent de vârstă sau de profesie, toți trăim înconjurați de radiații tehnopatogene și geopatogene și de influențele celor din jur. De aceea TORSER este important pentru absolut toți oamenii, de la copii până la bătrâni:

Generatorul TORSER este indicat pentru

Câteva lucruri de reținut

Să vedem acum rezultatele concrete.

Rezultatele utilizării dispozitivului TORSER

Ce au observat oamenii care l-au folosit, de la liniștea minții până la puterea mușchilor

Poate vă întrebați: ce s-a întâmplat, concret, cu oamenii care l-au folosit? Să vedem rezultatele, nivel cu nivel.

O experiență adunată de la peste 30.000 de persoane

Pe cine și cât timp a fost urmărit?

Concluzia generală: un efect clar de îmbunătățire pe toate cele 3 niveluri ale biocâmpului uman.

Ce se întâmplă cu biocâmpul

Sub influența TORSER-ului, stratul energetic al biocâmpului („învelișul” energetic al ființei vii) se lărgește, se uniformizează și se fortifică semnificativ, ca o haină de protecție mai amplă și mai rezistentă. TORSER echilibrează și protejează sistemul energetic de energiile externe anomale, fapt demonstrat de măsurătorile punctelor energetice.

Ce a arătat metoda biolocației?

Biolocația „citește” câmpurile energetice ale corpului prin sensibilitatea operatorului (cu pendulul sau cu ramele). Ea a arătat că biocâmpul se mărește semnificativ, energia se restabilește după propriile necesități ale organismului, iar TORSER protejează împotriva acțiunii negative a dispozitivelor electrice.

Biolocația, numită și radiestezie, a fost pusă la încercare și pe teren: în 1995, fizicianul Hans-Dieter Betz (Universitatea din München) a analizat un program de circa 10 ani în care radiesteziști au ales locurile a peste 2000 de foraje pentru apă în țări aride (Sri Lanka, Kenya, Namibia, Yemen), cu o rată de succes raportată de aproximativ 96%.

Ordinea schimbărilor e interesantă: întâi apar reacțiile pozitive ale sistemului nervos și psihic, abia apoi modificările somatice, ale corpului fizic. Ca la curățenie: întâi se deschid ferestrele, apoi urmează treburile grele.

Legătura dintre minte și corp are chiar un nume științific: psihoneuroimunologia. Termenul a fost consacrat în 1981 de Robert Ader, psiholog la Universitatea din Rochester (SUA), care a adunat dovezi că stresul și starea psihică pot schimba apărarea organismului, adică ușurința cu care ne îmbolnăvim.

La nivel psiho-emoțional

La nivel energo-informațional

Este nivelul energiei corpului și al „mesajelor” prin care acesta își apără și își reface țesuturile:

Sistemul cardio-vascular

Aici, felul în care se folosește dispozitivul este foarte important.

Cum se aplică în hipertensiune și hipotensiune cu tahiaritmii?

În hipertonie și hipotonie (tensiune prea mare sau prea mică) însoțite de tahiaritmii (bătăi rapide și neregulate ale inimii), TORSER se aplică treptat, ca atunci când intri încet într-o apă rece:

De regulă, după prima săptămână crizele se răresc și scad în intensitate, iar ritmul și funcționarea inimii se normalizează, la aproape 80% dintre utilizatori. Chiar după prima procedură s-au observat două tipuri de îmbunătățire a ritmului cardiac. În post-infarct cu bloc de ramură al fasciculului His (o tulburare a „cablurilor” electrice ale inimii), TORSER acționează bine în regim de cruțare: câte 30 de minute la fiecare 5–6 ore, în fiecare zi.

Sistemul endocrin

Glandele care produc hormonii, „mesagerii chimici” ai corpului, au răspuns astfel:

La nivel motor și de forță

Câteva lucruri de reținut

În capitolul următor vom citi observațiile medicilor, caz cu caz.

Observațiile medicilor

Cazuri urmărite în practică, cu analize și diagnostic

Să ascultăm câteva povești din practica medicală: cazuri urmărite de medici, adesea confirmate prin analize sau investigații.

Sarcoidoza pulmonară

Sarcoidoză la plămâni. „Mi-am vindecat sarcoidoza la plămâni, confirmată prin roentgenografie (radiografie). Câțiva ani m-am tratat cu toate mijloacele medicinei, fără rezultate. În 2001 am aflat despre TORSER și l-am purtat în permanență timp de un an. Vindecarea a fost înregistrată prin date clinice și de laborator.”

Ficatul unui pilot, refăcut în opt zile

Bolnavul K., 42 de ani, pilot. Diagnostic: hepatită cronică persistentă.

Istoricul bolii (anamneza). Hepatită cu cauză neclară de circa 1,5 ani; după prima delegație lungă în Egipt, agravările apăreau aproape lunar și treceau singure. De 3 luni avea și gastrită cronică erozivă, tratată cu Almagel și similare. După un abuz de alcool: dureri de stomac, greață permanentă, uneori vărsături, slăbiciune bruscă, dureri de cap, insomnii, instabilitate psihică, irascibilitate, negativism, arsuri și lipsa poftei de mâncare. Bilirubina era normală, ceilalți indicatori, inclusiv proteinele, mult peste normal.

Tratamentul. Metoda de bază a fost TORSER-ul. A dormit 2 ore cu el în mână; la trezire dispăruseră arsurile și greața, slăbiciunea scăzuse și apăruse pofta de mâncare. Apoi l-a ținut aproape tot tratamentul, folosindu-l câte 30 de minute, cu pauze de 2 ore, după cum se simțea. Simțea zilnic ameliorări și creșterea tonusului și l-a numit un „dispozitiv minunat”.

Rezultatul. În a opta zi, înainte de plecare, analizele arătau valori normale la transaminaze (enzimele ficatului), proteine și urină. Medicii s-au mirat de refacerea atât de rapidă a ficatului. Apt de muncă, a plecat vioi și echilibrat.

Inima și tensiunea

Mai mulți pacienți cu probleme cardiace. Aveau dureri sâcâitoare în regiunea inimii, aritmii, dispnee (respirație dificilă), funcție scăzută a inimii, oboseală, tensiune 80 cu 40 și „musculițe” în fața ochilor. Au folosit TORSER-ul câte 30 de minute, adăugând treptat câte 30 de minute, până la 2 ore. La control indicatorii erau normali, aritmiile și durerile dispăruseră.

Bolnavă, 68 de ani, după infarct miocardic. Regim la pat, dureri, slăbiciune, 10 tablete de nitroglicerină pe zi. A folosit TORSER câte 30 de minute, de 5–6 ori pe zi. După 2 săptămâni durerile au încetat, a prins putere, merge, iar nitroglicerina o ia doar ocazional.

Articulații, hemoragii și recuperare după operație

Bolnava D., 73 de ani, artroză coxo-femurală dreaptă (a șoldului). Nu își putea ridica mâna, avea dureri îngrozitoare și era irascibilă. Purtând TORSER-ul permanent, durerile și irascibilitatea au scăzut.

Hemoragie uterină și crize pancreatice. La casa de vacanță, o pacientă a avut o hemoragie uterină disfuncțională; a aplicat TORSER-ul pe abdomen și după 5 ore hemoragia a încetat. Avea și dese crize pancreatice, cu salvarea de fiecare dată. La recomandarea medicului a aplicat TORSER-ul pe abdomen: după 20 de minute criza a dispărut, iar după două săptămâni crizele nu au mai reapărut.

Bolnava V., 61 de ani, diabet zaharat insulinodependent. După o operație pentru gangrenă la laba piciorului, TORSER-ul a fost folosit pe zona operată, iar bolnava a fost externată mult mai repede.

Observații ale utilizatorilor

Ce au trăit oamenii obișnuiți, acasă, la serviciu sau la drum

Dureri de cap, somn și oboseală

Femeie, 88 de ani, dureri de cap. Stătea mult la televizor. După 4 zile cu TORSER-ul purtat permanent durerile au dispărut; după 3 săptămâni dormea liniștit și se simțea foarte bine.

Un programator. L-a purtat pentru tulburări de somn și dureri de osteocondroză și gastrointestinale. „Folosesc TORSER-ul în cursul zilei, când lucrez la calculator, câte 6–8 ore.” Au dispărut durerile de cap și guturaiul alergic, ochii obosesc mai puțin, somnul și digestia s-au normalizat, lucrează mai mult, iar un an întreg nu a avut nicio viroză acută, angină sau gripă.

Știați că…? Ecranele și somnul

Inima

Bolnava K., 52 de ani, după infarct miocardic. Dureri permanente și junghiuri la inimă. A folosit TORSER-ul câte 30 de minute timp de 3 zile, apoi permanent, toată ziua. Durerile au trecut fără medicamente.

Coloană, ficat și digestie

Femeie, 64 de ani, osteocondroză a vertebrelor 9–12. Dureri mari de spate, oboseală rapidă, zone dureroase la atingere. Cu TORSER-ul aplicat noaptea pe coloană, durerile au dispărut.

Bărbat, 56 de ani, dureri de ficat și de vezică biliară. A scăpat de ele cu TORSER-ul aplicat circa 30 de minute la interval de 2 ore.

Un antrenor, intoxicație alimentară. Cu TORSER-ul au trecut complet durerile, greața și slăbiciunea.

Cazuri grave: cancer, prostată, coloană operată

Bolnava L., 50 de ani, cancer la ficat cu metastaze. După externare a purtat TORSER-ul permanent; după o săptămână mânca și prinsese forță. După 5 luni a fost operată de ulcer perforat la stomac, iar medicul nu a mai descoperit metastazele…

Bolnavul S., 29 de ani. Cu TORSER-ul vede mai bine și are mai multă încredere în sine, liniște, bucurie și energie.

Bolnavul G., 54 de ani, inflamație a prostatei. După o lună cu TORSER-ul purtat permanent în buzunar, diagnosticul a fost anulat de medic.

Bolnava E., 47 de ani, cancer de col uterin. La 1,5 ani după terapia tradițională cu raze au reapărut durerile în partea de jos a abdomenului și în regiunea lombară; analiza biochimică a sângelui și biopsia au confirmat metastazele. A folosit TORSER-ul 4 luni, câte 30 de minute, cu intervale de 1,5 ore. Simptomele au dispărut total, iar diagnosticul a fost anulat, confirmat de analize.

Bolnavul B., 47 de ani, după operație de hernie de disc. „După operația pe coloană am fost imobilizat la pat 2,5 ani. După o lună cu TORSER am început să merg fără ajutor.”

Spital, plămâni și ulcer

Bolnava T., un salon întreg. În 3 luni de spital, cei 4 pacienți din salon au folosit TORSER-ul pe rând. După o săptămână atmosfera a devenit mai optimistă, iar externările au venit mai repede.

Femeie cu valve cardiace înlocuite și pneumonie. Ameliorare chiar a doua zi cu TORSER; după trei săptămâni pneumonia a dispărut.

Pancreas umflat și ulcer duodenal. Dureri puternice „în centură”. După 10 zile cu TORSER durerile au încetat, iar ulcerul gastric s-a cicatrizat.

Șase schimbări observate de o singură persoană

Bolnava O. Cu TORSER-ul purtat permanent:

1) Nu a mai avut boli respiratorii; înainte se îmbolnăvea lunar.

2) Au încetat imediat durerile de articulații și cele musculare nocturne legate de vreme (oscilații de temperatură, zăpadă, ploaie); înainte era în evidența unui reumatolog.

3) Depresia, amplificată treptat de câțiva ani, a scăzut brusc după o lună de purtare permanentă.

4) Suportă mai ușor transportul în comun și aglomerația (magazine, metrou); înainte leșina de amețeală.

5) O influență pozitivă asupra inflamațiilor și durerilor (inflamarea anexelor, durere de cap, de măsele); cu cât TORSER-ul este mai aproape de locul dureros, cu atât efectul este mai mare.

6) Rezistență fizică și o stare emoțională generală mai bună.

Urgențe în familie și pe drum

Băiat, 12 ani, după o baie în râul înghețat. „În primăvară, fiul meu și-a construit o plută și a plecat pe râu, unde încă era gheață. Pluta s-a răsturnat; s-a uscat la un prieten, a venit acasă fără să spună nimic și a adormit. Noaptea a făcut 40 °C și o tuse puternică, pe fondul unei stări de inconștiență. I-am pus TORSER-ul pe piept; după 2 ore tusea a încetat. L-a mai ținut până dimineața, când toate simptomele dispăruseră.”

B., psiholog și bioterapeut. Cu numeroșii săi pacienți, TORSER-ul îi ușurează contactul, îi reduce oboseala, îi reface rapid energia și amplifică metodele terapeutice: mai puține ședințe, efect mai durabil.

Bărbat, 70 de ani, criză de inimă în tren. Leșinat în trenul electric, galben la față, fără puls simțit. I s-a pus TORSER-ul pe regiunea inimii; după 10–15 minute și-a recăpătat cunoștința, a început să vorbească, iar fața i-a redevenit rozalie.

Bărbat, atac de inimă din cauza stresului. TORSER-ul i-a fost aplicat pe regiunea inimii câte 20–30 de minute, la intervale de 3–4 ore, iar noaptea la picioare. A dormit aproape toată noaptea; a doua zi durerile s-au ameliorat, rămânând o ușoară slăbiciune. După 10 zile, fără medicamente, s-a întors la serviciu.

Femeie, dureri de picioare după un accident. „După ce am fost lovită de o mașină, mă dureau tare picioarele, mai ales noaptea și pe vreme urâtă, și adormeam greu. Noaptea țineam TORSER-ul la picioare, ziua îl purtam în buzunar; în a 7-a zi durerile au încetat și dorm liniștită. Călătoriile cu metroul au devenit mai liniștite, iar starea generală e mult mai echilibrată.”

Observații neobișnuite

Mici surprize: de la alcool și cafea până la certuri care se liniștesc

Unele observații privesc comportamentul, relațiile, oboseala la lucru sau chiar gustul băuturilor.

Alcool, durere sufletească și condusul pe distanțe lungi

Un medic narcolog, despre alcoolism. Sub influența TORSER-ului, în 6 luni până la un an și jumătate, la pacienții cu alcoolism cronic scade atracția pentru alcool și cresc simptomele de abstinență. Gustul băuturilor alcoolice se schimbă după ce sunt „prelucrate” cu TORSER 3–10 ore. Puterea alcoolului asupra omului scădea semnificativ.

Pacientă, 76 de ani, după pierderea soțului. „După moartea soțului am fost o lună într-o puternică depresie: totul îmi cădea din mâini, mă dureau articulațiile și capul, nu aveam poftă de mâncare, dormeam prost, abia mă deplasam prin casă. La recomandarea medicului am purtat TORSER-ul ziua câte 2–3 ore în buzunar, iar noaptea îl puneam la picioare. După o săptămână au trecut durerile de cap și de picioare, a apărut pofta de mâncare, s-a normalizat somnul și am devenit activă.”

Un medic, despre condus și autorități. La sine, la prieteni și la pacienți: cu TORSER-ul purtat permanent, drumurile lungi, de câteva zile, se conduc fără oboseală și somnolență. Se ușurează și contactul cu polițiști, grăniceri, controlori, inspectori fiscali, vameși etc., care devin politicoși și corecți, fără agresivitate.

Medici care îl poartă la lucru

Medici roentgenologi (radiologi). Au remarcat lipsa oboselii și scăderea simptomelor de conjunctivită și a reacțiilor alergice, până la dispariția lor totală.

Medici chirurgi. Cu TORSER-ul în buzunarul halatului nu mai simțeau oboseala după operații de mai multe ore. Pacienții operați se vindecau mult mai repede și fără complicații, efect deosebit de vizibil între 60 și 90 de ani.

Medici terapeuți, neuropatologi, oncologi, psihiatri. Folosindu-l la consultații în ambulatoriu, nu mai erau obosiți după o zi de lucru.

Un medic ginecolog. I-au scăzut durerile de inimă, iar în perioada premenstruală a devenit mult mai liniștită.

Legătura dintre oboseală, stres și vindecare a fost studiată și de știința clasică. În 1995, Janice Kiecolt-Glaser și colegii de la Ohio State University au publicat în The Lancet un studiu pe femei care îngrijeau rude cu demență: o mică rană s-a vindecat la ele în medie în 48,7 zile, față de 39,3 zile la femeile neîmpovărate de stres, adică cu circa nouă zile mai încet.

Energie, răceli și somn

Un pacient cu hipertensiune. Crizele de hipertonie s-au rărit, durerile de inimă s-au ameliorat, tonusul a crescut, iar bolile respiratorii acute au devenit mai rare.

O studentă. Cu TORSER-ul în buzunar, după o lună au dispărut oboseala și slăbiciunea, nu a mai răcit, e mai energică, lucrează mai mult, iar nevoia de somn s-a redus la 5 ore.

O ceartă care se stinge

Cinci persoane la masă. Cinci persoane se certau. Cu TORSER-ul pus pe masă, după 1 minut discuția s-a liniștit; luat, cearta a reînceput; pus la loc, tonul s-a calmat din nou.

Certurile nu lasă urme doar în suflet. În 2005, aceeași echipă a lui Janice Kiecolt-Glaser a urmărit 42 de cupluri căsătorite: după o discuție conflictuală, micile răni făcute controlat pe piele s-au vindecat mai lent, iar la cuplurile constant ostile vindecarea a mers cu doar 60% din viteza obișnuită, cu mai multă inflamație în sânge.

Calculator, cafea, dureri de cap și de picioare

O persoană care lucrează mult la calculator. Avea oboseală puternică, dese hemoragii în ochi și cădere a părului. A folosit TORSER-ul zilnic, 2 luni. Din a doua zi lucra mai mult; apoi căderea părului a încetat, tonusul a crescut, iar durerea oculară a dispărut.

Un pacient cu durere de cap. A aplicat TORSER-ul pe ceafă, unde era durerea, apoi l-a mutat spre frunte. După 15–20 de minute durerea a dispărut complet.

Bărbat, 56 de ani, dependent de cafea. Lucra mult la calculator și cu oamenii. Cu TORSER-ul e mai liniștit, obosește mai puțin și bea mult mai puțină cafea.

Femeie, 64 de ani, dureri permanente la picioare. După trei săptămâni cu TORSER picioarele nu o mai dor și simte o energie de nestăpânit.

Un șofer. După 4 ore la volan avea picioarele foarte obosite și capul greu. Cu TORSER-ul a condus 9 ore fără oboseală, iar durerea de cap a dispărut complet.

Câteva lucruri de reținut

În capitolul următor: TORSER-ul în bolile copiilor.

Bolile copiilor

Grijă blândă pentru cei mai mici dintre noi

Copiii sunt mult mai sensibili decât adulții, inclusiv la influențele energetice: organismul lor e în plină formare, ca o plantă tânără. De aceea, prima regulă este prudența.

Această sensibilitate se vede și în fizica undelor: în 1996, Om Gandhi și colegii de la Universitatea din Utah au arătat, pe modele anatomice ale capului, că la copiii de 5 și 10 ani undele telefonului mobil sunt absorbite mai puternic și pătrund mai adânc decât la adult.

Regula de aur pentru copiii până la 1 an

Primele ședințe de utilizare a dispozitivului TORSER pentru copiii până la 1 an trebuie făcute numai la distanță, între 10 cm și 90 cm. Este mai bine ca dispozitivul să fie pus sub pat sau lângă capul patului.

La ce copii s-a văzut cel mai repede efectul

Cel mai rapid efect s-a observat la copiii cu un grad ridicat de excitație nervoasă (agitați, care se liniștesc greu), adesea nou-născuți cu hipertonus (mușchi prea încordați) și adolescenți de 12–16 ani. În contact cu TORSER, copiii devin mai liniștiți și mai echilibrați; se reduc accesele de dureri de cap, „colicii” abdominali (crampele de burtică), dereglările și disconfortul la stomac.

Alte schimbări observate

Reacții ale copiilor

Povești din viața reală a unor familii

Cum se începe la copiii mici până la un an?

Copilul care plângea toată ziua

Un copil de trei luni plângea toată ziua și dormea prost noaptea. O rudă și-a pus TORSER-ul în buzunar și a ținut fetița în brațe aproximativ 25–30 de minute; apoi copilul a dormit toată noaptea. Influența a trecut prin adult, fără contact, cum se recomandă la vârstele foarte mici.

Primii pași, după o săptămână

O fetiță de 9 luni dormea rău ziua și noaptea. Nu își îndoia piciorușul drept, se sprijinea pe unul singur și cădea mereu când se ridica. TORSER-ul i s-a pus noaptea sub pătuț. Exact peste o săptămână stătea pe ambele piciorușe și făcea primii pași, fără masaj sau medicamente, și doarme bine.

Un copil bolnăvicios care și-a recăpătat vlaga

Un copil bolnăvicios, irascibil, capricios și fără vlagă, chinuit de prurit (mâncărimi ale pielii), dormea și mânca foarte prost. Medicul care a început să-l ajute purta permanent un TORSER, iar rudele au observat din primele zile că, în prezența lui, copilul se liniștea. Împrumutat mamei pentru o noapte și pus sub pătuț, copilul a dormit fără să se trezească o dată.

Diagnosticul era serios: rahitism (o boală a creșterii, în care oasele nu se mineralizează corect), cu modificarea sistemului osos și muscular, deformarea coloanei și a picioarelor și formarea incorectă a oaselor bazinului, confirmate de ortoped și pediatru; hemoglobina era scăzută. S-au combinat schimbarea modului de viață, alimentația, masajul, gimnastica medicală, vitaminele și TORSER (noaptea, sub pătuț). Peste două luni, rezultate incredibile: tonus muscular restabilit, greutate câștigată, mers mai sigur, nopți liniștite, dimineți vesele, analize mai bune.

Angină, durere de ureche, febră

Un copil a făcut angină acută lacunară (inflamație puternică a amigdalelor) după înghețată, cu febră de 39°C, dureri de gât, frisoane, slăbiciune și transpirații abundente. TORSER-ul i-a fost aplicat 30 de minute pe regiunea pieptului, la intervale de 2 ore, împreună cu produse homeopate. Spre seară starea s-a îmbunătățit, iar vindecarea completă a venit peste 3 zile.

Un alt copil avea o durere puternică de ureche după scăldatul în mare. TORSER-ul folosit câte 30 de minute a calmat durerea.

Copil de 5 ani, cu acces acut de dureri de cap, febră de 40°C, frisoane și guturai. A folosit TORSER-ul noaptea, sub pernă; spre dimineață toate simptomele au dispărut.

Reacții ale animalelor

Ce simt animalele acolo unde noi nu vedem nimic

Majoritatea animalelor au un „radar” natural: se orientează fără greșeală în zonele geopatogene, adică locurile de pe sol care, prin radiațiile și energiile lor, au o influență nefavorabilă asupra sănătății, și le evită. Niciun câine nu va sta culcat în raza unui focar geopatogen, chiar dacă stăpânul încearcă ani întregi să-l obișnuiască cu acel loc.

Pisicile, în schimb, preferă să stea îndelung tocmai în aceste zone; o serie de cercetări din Canada a arătat că se simt bine sub acțiunea nocivă a focarelor geopatogene. Și alte specii de animale și plante se simt perfect în locuri ucigătoare pentru oameni; de aceea reacțiile animalelor la TORSER diferă atât de mult.

Știați că…? Busola din corpul viu

Reacții ale plantelor

Când grădina răspunde

Se știe că apa, spirtul, sarea și zahărul păstrează extrem de mult timp informația despre vibrații, despre biocâmpurile gravitaționale și torsionice și despre substanțele cu care au intrat în contact sau care au fost dizolvate în ele, ca niște „casete” pe care se înregistrează o melodie. Medicina, mai ales homeopatia, folosește de mult această proprietate pentru a înregistra, păstra și transmite omului proprietățile medicale ale obiectelor din lumea organică, anorganică și energoinformațională.

Reacții mediate

Când efectul TORSER-ului este „purtat” de alte substanțe

„Reacțiile mediate” sunt efectele transmise printr-un intermediar, o substanță care a „preluat” informația de la dispozitiv. Am folosit sarea, nămolul și argila după prelucrarea lor cu TORSER timp de 3 până la 24 de ore: deveneau purtătoare ale informațiilor și proprietăților TORSER-ului, cu funcții de protecție și de însănătoșire. Sarea prelucrată, pusă lângă televizor, pe o zonă geopatogenă și în mâncare, a avut o astfel de influență, dar cu o intensitate mult mai redusă decât folosirea directă a dispozitivului, ca o melodie ascultată înregistrată, nu la concert.

Când recomandăm această metodă?

Alimente și băuturi

Am folosit TORSER pentru orice alimente și băuturi, ca să le îmbunătățim calitățile și să înlăturăm informația negativă păstrată în ele. De regulă, produsele, înainte și după prelucrarea termică, naturale sau ambalate, au stat lângă TORSER o oră. Rezultate: gust mai bun al mâncării, putere redusă a alcoolului, apă mai puțin dură, energie negativă scăzută.

Câteva lucruri de reținut

Urmează mărturiile celor care au folosit TORSER.

Avantajele unice ale TORSER

Tot ce am descoperit în această carte, pe scurt

Am parcurs împreună un drum lung: am cunoscut cele trei câmpuri ale organismului, sursele nevăzute care le slăbesc, construcția și principiile dispozitivului, rezultatele medicilor și, mai ales, poveștile oamenilor care folosesc TORSER în viața de zi cu zi. Înainte să trecem la regulile de utilizare, să adunăm totul într-o listă. Iată avantajele care fac din TORSER un dispozitiv unic.

Tehnologie și construcție

Protecție

Încărcare și echilibrare

Utilizare simplă, în viața de zi cu zi

Ce spun utilizatorii

Mărturiile din capitolul anterior adaugă avantajelor de mai sus experiența oamenilor reali. Iată ce relatează cel mai des utilizatorii TORSER:

Siguranță și garanție

Pe scurt

TORSER reunește într-un obiect mic, fără baterii și fără radiații proprii, trei tehnologii fără egal, două principii unice (protecție și încărcare bioenergoinformațională) și 8 ani de funcționare garantată. Iar experiența miilor de utilizatori arată cât de mult poate conta acest mic dispozitiv în viața de zi cu zi.

Acum, că știm ce poate face TORSER, să vedem cum îl folosim corect, ca să ne bucurăm din plin de toate aceste avantaje.

Regulile și metodele de bază privind utilizarea dispozitivului TORSER

Ghidul practic: unde, cât și cum

Iată o abordare nouă a utilizării dispozitivului bioenergetic TORSER în diferite probleme de sănătate, la adulți și la copii.

De unde vin aceste reguli

Intensitatea câmpului magnetic scade foarte rapid odată cu distanța, deci locul ales hotărăște puterea expunerii:

Al doilea parametru al „dozei” este durata. Se pornește de la ședințe scurte și la distanță, crescând progresiv timpul și apropierea.

Regulile de bază, pe scurt

TORSER și nou-născuții

TORSER-ul poate fi folosit și la nou-născuți, dar acțiunea trebuie să fie mediată printr-un adult: acesta ține dispozitivul asupra sa și atinge cu mâna locul de pe corpul copilului spre care trebuie îndreptată influența.

Transmiterea prin apă, hrană și alte substanțe

Acțiunea TORSER-ului poate fi transmisă și prin apă (ca băutură sau prin scăldat), hrană, zahăr, sare etc. Dispozitivul se așază în prealabil, timp de o oră, în apropierea (la maximum 20 cm) hranei, apei, sucurilor, fructelor, sării, zahărului sau nămolului medicinal, care păstrează și emană apoi energiile transmise.

Cum trebuie aplicat TORSER-ul?

Pasul 1: Așezarea dispozitivului

Dispozitivul se poziționează cu partea frontală, pe care scrie TORSER, pe locul de pe corp unde se află problema.

Atenție, persoane alergice!

În cazul persoanelor alergice, dispozitivul nu se așază direct pe piele.

Pasul 2: Relaxarea

Înainte de aplicare relaxăm corpul, intrăm în repaus și ne concentrăm asupra respirației. Dacă ținem TORSER-ul în mână gândindu-ne la neplăceri și probleme, energia lui poate provoca chiar o durere de cap. În regiunile încordate curgerea energiei e îngreunată și poate apărea o senzație de distensie (de „umflare”, presiune) sau durere, ca la un furtun strâns.

Pasul 3: Exercițiile de încheiere

La final se execută exercițiile de încheiere, ca energia să se distribuie uniform în corp și în cap.

Cum se face încheierea?

Respirația lentă și profundă, cu expirație prelungită, stimulează nervul vag și sistemul nervos parasimpatic (al odihnei), reduce frecvența cardiacă și crește variabilitatea ritmului cardiac, un indicator al capacității de adaptare.

O recenzie sistematică a Universității din Pisa (Andrea Zaccaro și colaboratorii, 2018), care a ales 15 studii din 2.461, arată că respirația rară, sub 10 inspirații pe minut, crește variabilitatea ritmului cardiac și undele alfa ale creierului și reduce anxietatea, furia și depresia. Iar Paul Lehrer și Richard Gevirtz (2014) explică principalul mecanism: respirația lentă întărește reflexul baroreceptor, „senzorul” prin care corpul își echilibrează tensiunea arterială.

Avertizări, atenționări

Practic nu există contraindicații, dar rețineți:

1. Începeți la distanță

În prima zi, utilizarea dispozitivului începe la distanță, apoi zilnic de la 30 de minute la 24 de ore, ținând cont de starea individuală și de simptomele care se modifică de la o zi la alta în procesul de tratament. Astfel, câmpurile fizice fine ale utilizatorului se adaptează mai repede.

2. Dacă simptomele se accentuează

În cazul acutizării (accentuării) simptomelor în procesul de tratament, este necesar să se reducă timpul de acțiune al TORSER-ului și numărul de ședințe pe zi, mergând până la oprirea completă pentru câteva zile.

3. După criza de vindecare

Perioada de acutizare (așa-numita criză de vindecare) poate dura la unii oameni 2–3 zile. După trecerea ei, se recomandă aplicarea dispozitivului TORSER câte 30–60 de minute, cu pauze, pentru ca organismul să se adapteze.

4. Pete roșii pe piele: nu sunt arsuri!

La unii pacienți foarte sensibili, după aplicarea TORSER-ului, pot apărea reacții locale pe mână, pe piept, pe coapse și în alte locuri: o zonă limitată de hiperemie (înroșire a pielii prin afluxul de sânge) amplificată, fără durere și fără temperatură. Acestea nu sunt arsuri! Sunt zone de reacție rapidă, locală, ale receptorilor de căldură periferici ai pielii.

5. Nou-născuții

La copiii nou-născuți, acțiunea TORSER-ului începe întotdeauna la distanță, fără contact sau cu ajutorul unui adult, de la 1 la 20 de minute, cu mărirea treptată a perioadei de aplicare, sau sub pătuț.

6. Așteptări realiste

Nu aveți așteptări nepotrivite sau exagerate în timpul sau în urma utilizării și nu evaluați greșit manifestările normale ale ameliorării treptate. Dispozitivul TORSER este un mijloc auxiliar, un amplificator și accelerator în cadrul unui tratament complex!

7. Implanturi electronice, pompe de insulină, carduri

Fiind un dispozitiv care conține un generator magnetic, TORSER nu se aplică în apropierea stimulatoarelor cardiace (pacemaker), a defibrilatoarelor implantabile sau a altor dispozitive medicale electronice implantate. Câmpurile magnetice pot comuta aceste aparate într-un regim special de funcționare, iar producătorii lor recomandă, de regulă, păstrarea magneților la o distanță de cel puțin 15 cm de dispozitivul implantat. Aceasta este contraindicația clasică a medicinei energetice, menționată și în prefața cărții.

Aceeași regulă o dă și FDA, agenția americană pentru medicamente și dispozitive medicale: într-o informare din 2021, ea recomandă ca telefoanele și ceasurile inteligente cu magneți puternici să fie ținute la cel puțin 15 cm de implant și să nu fie purtate în buzunarul de la piept, chiar deasupra aparatului.

Din același motiv, dispozitivul nu va fi ținut în contact cu pompele de insulină sau cu cardurile bancare cu bandă magnetică.

Recomandări și procedee de aplicare ale TORSER-ului

Schemele de aplicare au un caracter strict de recomandare: nu o dogmă, ci un îndrumar pentru tratamentul complementar. Aplicarea se face treptat, după starea individuală și tratamentul ales, care se modifică în mod constant.

TORSER nu este un panaceu (leac universal). El accelerează la maximum crearea condițiilor favorabile vindecării, întărirea semnificativă a sistemului imunitar și prelungirea vieții active.

TORSER și tratamentul medicului

Schema de început

Cele trei niveluri ale problemelor

Simptomele de disconfort apărute în urma acțiunilor patogene (dăunătoare) asupra organismului au fost împărțite, convențional, pe trei niveluri, iar fiecăruia i se potrivește un alt fel de aplicare:

Cum se așază două dispozitive

Pentru amplificare se pot folosi două dispozitive TORSER, amplasate:

În cât timp apare efectul?

Țineți un jurnal

Notați zilnic durata și locul aplicării, calitatea somnului, intensitatea durerii (de exemplu, pe o scară de la 0 la 10) și, după caz, valorile măsurabile: tensiunea arterială, pulsul sau glicemia. Analizele de laborator făcute înainte de începerea utilizării și repetate periodic, sub supravegherea medicului curant, permit compararea rezultatelor și ajustarea schemei de aplicare.

Câteva lucruri de reținut

Urmează schemele concrete, pe probleme de sănătate.

Metode de aplicare a dispozitivului TORSER în cazul diferitelor probleme de sănătate

Unde și cât timp, pentru fiecare problemă în parte

Căutați problema care vă interesează și citiți „rețeta” ei: unde se aplică și cât timp. Regulile generale rămân valabile: în prima zi se începe la distanță, apoi se crește treptat.

Unde se află zonele de aplicare?

Grupa 1: Sistemul nervos, starea psihică și somnul

Psihoze, nevroze

Unde se aplică: În partea frontală, dintre sprâncene, sau la distanța de 50–90 cm, sau sub pernă.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, mărind timpul peste o zi până la câteva ore și peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Depresii; psihastenii (sindromul de oboseală)

Unde se aplică: În regiunea plexului solar sau în buzunar, ori la distanță, lângă sau sub pernă.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, mărind timpul peste o zi până la câteva ore și peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Alcoolism

Unde se aplică: În regiunea plexului solar, în buzunar, ori la distanță, lângă sau sub pernă, și pe regiunea ficatului.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, mărind timpul peste o zi până la câteva ore și peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Insomnii

Unde se aplică: În partea frontală, dintre sprâncene, la distanță, lângă sau sub pernă.

Cât timp: Pe durata întregii nopți.

Știați că…? Lumina de seară și somnul

Somnolența

Unde se aplică: În partea frontală, dintre sprâncene.

Cât timp: Pe durata întregii zile.

Dureri de cap, migrene, dereglări encefalopatice, traumatisme cranio-cerebrale, comoții cerebrale etc.

Unde se aplică: Între sprâncene, în buzunar, lângă plexul solar, lângă și sub pernă.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, mărind timpul peste o zi până la câteva ore și peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Grupa 2: Ochii, căile respiratorii și pielea

Dereglări de vedere (miopie, astigmatism, conjunctivită)

Unde se aplică: Pe regiunea ochilor, între sprâncene, și sub pernă.

Cât timp: O zi da, o zi nu, începând cu 30 de minute până la 24 de ore pe zi.

Infecții respiratorii virale: gripă, angină, highmorită, sinuzită frontală, glosită, amigdalită cronică, vegetații adenoide

Unde se aplică: Local, pe zona cutiei toracice sau pe regiunea gâtului, pe zona nasului, a cefei.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, mărind timpul peste o zi până la câteva ore și peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Alergii, neurodermite, psoriazis, eczeme, seboree

Unde se aplică: Pe regiunea plexului solar sau la distanță, la căpătâi.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, mărind timpul peste o zi până la câteva ore și peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Grupa 3: Sindromul dureros și starea postoperatorie

Unde se aplică: Exact pe zona dureroasă, local.

Cât timp: Permanent, până la dispariția durerilor.

Ca termen de comparație din magnetoterapie: în 1997, Carlos Vallbona și colegii (Baylor College of Medicine, Houston) au aplicat, într-un studiu dublu-orb pe 50 de pacienți, magneți de 300–500 Gauss timp de 45 de minute pe punctul dureros; durerea a scăzut cu 4,4 puncte din 10, față de 1,1 la placebo.

Grupa 4: Organele interne

Tractul gastro-intestinal (gastrite, ulcer duodenal, colecistite acute și cronice calculoase, colită cronică); aparatul uro-genital (cistită, pielonefrită, pielită)

Unde se aplică: Pe zona sau organul dureros sau la distanță, lângă căpătâi, iar noaptea sub pernă.

Cât timp: Până la ameliorarea sau dispariția simptomelor.

Aparatul respirator: bronșite, pneumonii, astm bronșic

Unde se aplică: Pe regiunea pieptului (în față sau în spate), pe segmentul pieptului și al coloanei vertebrale.

Cât timp: Până la ameliorarea sau dispariția simptomelor.

Bolile cardiovasculare: hipertonie, hipotonie, tahicardie, tahiaritmie

Unde se aplică: Pe regiunea sternului, în față (în zona inimii), sau se ia în mâna stângă și se relaxează; sau la distanță, la capătul patului sau deasupra patului.

Cât timp: Treptat (în funcție de senzația de confort), se adaugă în fiecare zi câte 30 de minute, iar peste o săptămână până la 24 de ore pe zi.

Bolile endocrine: hiper- și hipofuncția glandei tiroide

Unde se aplică: Pe plexul solar și local, pe regiunea glandei tiroide; la distanță, la capătul patului.

Cât timp: De la 2 la 24 de ore pe zi, în funcție de senzația de confort.

Diabetul zaharat

Unde se aplică: Pe regiunea ombilicală (a plexului solar), noaptea la picioare și sub pernă.

Cât timp: Se începe de la 30 de minute, până la 24 de ore pe zi.

Grupa 5: Sănătatea femeii

Sarcina complicată sau toxică

Unde se aplică: Pe segmentul sacral inferior.

Cât timp: De la 30 de minute, iar după prima săptămână până la 24 de ore pe zi.

Sterilitate

Unde se aplică: Pe regiunea uterului.

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore, în funcție de senzația de confort.

Mastopatii; anexite

Unde se aplică: Pe regiunea glandei mamare (mastopatii), respectiv pe regiunea anexelor (anexite).

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore, în funcție de senzații.

Dereglarea ciclului menstrual, eroziuni, fibromioame, endometrioză, chlamidioză, kraurozis

Unde se aplică: Pe regiunea lombo-sacrală sau pe partea inferioară a abdomenului.

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore.

Grupa 6: Sănătatea bărbatului și viața intimă

Prostatite

Unde se aplică: Pe regiunea lombo-sacrală.

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore, în funcție de senzații.

Dereglările sexuale: impotență, frigiditate

Unde se aplică: Pe regiunea lombo-sacrală, în buzunarul pantalonilor sau pe partea inferioară a abdomenului.

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore.

Grupa 7: Procesele tumorale

Unde se aplică: Dispozitivul se aplică obligatoriu cu partea inelară (inferioară) pe corp, exact pe regiunea tumorii.

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore.

Grupa 8: Oasele, mușchii, articulațiile și coloana

Bolile sistemului osteo-muscular și tendinos, mialgii (dureri musculare)

Unde se aplică: Pe zona dureroasă și pe segmentul lombo-sacral al coloanei vertebrale.

Cât timp: Se începe cu 30 de minute, până la 24 de ore pe zi.

Radiculită lombo-sacrală acută, scleroză difuză, modificările sistemului osteo-articular, artroză, artrozo-artrită deformantă

Unde se aplică: Obligatoriu 2 aparate în unghi drept (perpendicular unul față de altul), cu partea frontală pe zona dureroasă și pe segmentul lombo-sacral al coloanei vertebrale.

Cât timp: Zilnic, până la 24 de ore.

Bolile coloanei vertebrale, osteocondroză, osteoporoză, radiculită lombo-sacrală cronică

Unde se aplică: Pe segmentul lombo-sacral al coloanei vertebrale.

Cât timp: Se începe cu 2 ore, adăugând câte 2 ore, până la 24 de ore pe zi.

Grupa 9: Copiii și adolescenții

Excitabilitate nervoasă ridicată (12–15 ani)

Unde se aplică: Noaptea, la picioare sau sub pat.

Cât timp: 10–12 ore, în timpul somnului.

Copii care au stat în zone cu nivel ridicat de radiații

Unde se aplică: Pe regiunea plexului solar.

Cât timp: De la 30 de minute până la 24 de ore pe zi.

Alergii, diateze, neurodermite, acnee juvenilă

Unde se aplică: În fiecare zi, pe plexul solar sau sub pat, la picioare.

Cât timp: Se începe de la 30 de minute, până la 24 de ore pe zi.

În loc de încheiere

Într-un tratament complex, cu TORSER fluxurile de energie devin palpabile și se supun controlului. Continuată după cura de tratament, utilizarea aduce, pe lângă efectul profilactic, îmbunătățirea vederii, a auzului, a mirosului și a sensibilității generale, amplificarea intuiției și conectarea periodică la diferite canale informaționale. În autodezvoltare, TORSER amplifică substanțial efectul practicilor și grăbește succesul.

Un sfat prietenesc pentru primele zile

În primele zile cu TORSER, fiți atenți în permanență la starea dumneavoastră generală și nu abuzați de „doze” foarte mari. Nu uitați de dezvoltarea propriilor calități spirituale, reducând pe cât posibil propriul egocentrism.

Contraindicații practic nu există. TORSER este o metodă de protecție și echilibrare bioenergetică în cadrul unui tratament complex ales individual, care grăbește mult efectul pozitiv.

Câteva lucruri de reținut

Vreți să încercați TORSER?
Garanția satisfacției pe 8 ani sau banii înapoi.
Vezi ofertele →